Texte în proză

Era o mică ambarcațiune, o navă dedicată culegerii de corali, care naviga spre Capul York prin Marea Arafura. Uneori zăreau pe cerul albastru al nordului Munții din Noua Guinee, alteori, în sud,

Ambră și aloe și toate aromele Arabiei asupra ta, cititor al acestei cărți mărunte. Îmi ești mai apropiat ca fiul părinților mei. Fii fratele meu curajos! Sora mea sfioasă! Mohammed Ibn Ishak îi

I În vechea Galiție Orientală, în Polonia de azi, foarte departe de unica linie de cale ferată care unește Przemysl de Brody, se găsește sătucul Lopatyny unde s-a petrecut strania poveste pe care

I Barãcile spitalului militar 24 se aflau la marginea oraºului. De la capãtul liniei de tramvai unui om sãnãtos ºi voinic nu i-ar fi luat mai mult de jumãtate de orã sã ajungã aici. Tramvaiul

Când am sosit într-o noapte de aprilie se adunau nori grei, încărcați de ploaie. Siluetele argintii ale oraşului se săltau lesnicios prin ceața difuză, semețe, aproape

Dacă mă apuc acum, dragi prieteni, să vă zic povestea asta, n-am s-o fac în niciun caz pentru a vă da o nouă pildă a şireteniei femeieşti ori a prostiei

Razele soarelui la asfințit împodobeau cu aur coastele celei mai fermecătoare văi din voievodatul Sandomir. Îşi luau răgaz la răsărit pe zidurile cu numeroase ferestre ale unei mănăstiri arătoase şi

Micul Jonathan zăcea deja de trei zile în oribila singurătate a camerei sale de spital. Era cea de-a treia, iar orele se scurgeau tot mai încet. Le putea auzi, orişicînd ținea ochii

Într-o seară rece şi viforoasă de octombrie, contele Durande, bătrânul şi blajinul comandant al oraşului Marseille, şedea singur şi rebegit înaintea

Unde-i mîna atît de blîndă şi neprihănită Deşi de o minte îngustă răvăşită, să poată Cu atîta hotărîre ține piatra

La Falun, în Suedia, cu mai bine de cincizeci de ani în urmă, un miner în floarea vîrstei îşi săruta logodnica drăguță şi tînără şi îi vorbea astfel: „De sărbătoarea Sfintei Lucia preotul are să ne

Florian Wendelmayer îşi ocupase locul în orchestră, cu fluierul la buze, şi îl scrută pe capelmaistru ce tocmai bătuse în pupitru cu bagheta de două ori. Se făcu

PE O STRADĂ îngustă şi fără Soare a Barcelonei trăia, nu cum multă vreme în urmă, unul din oamenii aceia cu fruntea gălbejită, cu ochii stinşi,

Pe 20. [ianuarie] Lenz trecea printre munți. Culmile şi povîrnişurile înalte întroienite, în josul văilor bolovani cenuşii, fîşii verzi, stînci şi brazi. Era frig

Ca toți oamenii, îmbătrîni înainte de vreme din pricina dezamăgirilor. E cancerul sufletului, măcinînd imperceptibil. Făcu şaizeci de ani, tot mai grasă, tot mai

Când Albert se trezi la ora şase, locul de lîngă el era gol, iar soția lui plecată. Pe noptiera ei se afla un bilet. Albert se întinse după el şi citi următoarele: „Scumpul meu prieten, m-am trezit