Arta de a deveni un scriitor original în trei zile

Există oameni și cărți care te sfătuiesc cum poți învăța limbile latină, greacă, franceză în trei zile, iar contabilitatea chiar în trei ore. Dar încă nu s-a arătat cum poți ajunge un scriitor original în trei zile. Și totuși este atît de ușor! Nu trebuie să înveți nimic, ci multe lucruri de care trebuie să te dezveți, nimic de aflat nou, ci multe lucruri care trebuie uitate. Așa cum este croită lumea astăzi, faptele se aseamănă capetelor învățaților și a lucrării lor asupra manuscriselor vechi de pe care trebuie mai întăi să răzuiești vrăjmășia plicticoasă a unui stareț sau trăncăneală unui călugăr pentru a putea ajunge la un clasic latin. În orice spirit uman se găsesc gînduri frumoase și, pentru că lumea se iscă din nou cu fiecare individ, apar și gînduri proaspete; dar viața și instrucția își scrijelesc lucrurile lor de prisos și le acoperă. Vă veți face o bună imagine despre această stare de fapt dacă se chibzuiește la următoarele. Un animal, un fruct, o floare sunt recunoscute în forma lor veritabilă: ceea ce sunt, astfel ne și apar. Dar poate fi recunoscută adevărata natură a unei potîrnichi, a unei tufe de zmeură, a unui trandafir de cineva care cunoaște doar plăcinta de potîrniche, sucul de zmeură și uleiul de trandafir? Dar astfel stau lucrurile cu stiința, cu toate lucrurile pe care le cuprindem cu mintea și nu cu simțurile: ne sunt puse în față gătite și pregătite, și astfel nu mai ajungem niciodată să le cunoaștem în starea lor proaspătă și golașă. Judecata este o bucătărie unde toate adevărurile sunt sacrificate, jumulite, tocate, fierte și condimentate. Nimic nu lipsesc mai mult decît cărțile fără judecată, adică acelea care conțin lucruri și nu interpretări. Există doar un număr mic de scriitori originali, iar acestia se disting de ceilalți mai puțin îndemînatici cu mult mai puțin decît s-ar crede într-o diferențiere superficială. Unul se tîrăște, altul aleargă, unul schiopătează, altul dansează, unul merge pe roți, altul călăreste către țelul său; dar drumul și destinația este aceiași pentru toți. Gîndurile noi și mari apar doar în singurătate; dar cum ajunge omul la singurătate? Poți fugi de oameni, dar apoi nimerești în piața gălăgioasă a cărților; poți să arunci cărțile, dar cum îți scoți din cap toate cunoștințele moștenite, venite odată cu instrucția. În arta de-a te face neștiutor se află adevărata artă a educației sinelui, cea mai utilă, cea mai frumoasă, dar care este făcută cel mai rar și în maniera cea mai diletantă. Așa cum dintr-un milion de oameni, doar o mie sunt gînditori, așa există între o mie de gînditori doar un gînditor pentru sine. Poporul este ca un terci care are formă doar prin oală; ceva solid și miezos iese doar la rîcîială, în păturile cele mai de jos ale populației, iar terciul rămîne terci și lingura de aur ce scoate afară o înghițitură separă rudele, dar rămîne înrudirea. Adevărata străduință științifică nu este o călătorie columbică spre noi tărîmuri, ci un drum al lui Ulise. Omul se naște în locuri străine, să trăiești înseamnă să-ți găsesti casa și să gîndesti înseamnă să viețuiești. Însă patria gîndirii este inima; după sursa aceasta trebuie să sape cel care vrea să bea apa rece; spiritul e doar fluviu, mulți s-au asezat acolo și tulbură apa cu rufe, cu îmbăiere, cu topirea inului și alte îndeletniciri murdare. Spiritul este brațul, inima este voința; abilitatea poate fi învățată, poate fi desăvîrșită, cultivată; dar la ce foloseste orice abilitate fără curajul de a o folosi? O lașitate josnică nu ne lasă pe nici unul să gîndim. Mai apăsătoare decît cenzura regimurilor politice este cea pe care o exercită cenzura opiniei publice. Nu spiritul, ci caracterul lipsește majorității scriitorilor pentru a fi mai buni decît sunt. Din vanitate purcede această slăbiciune. Artistul, scriitorul vrea să-și depăsească semenii, să-I ia pe neașteptate; dar pentru a trece peste cineva, trebuie să îl dai la o parte, pentru a-l surprinde, trebuie să mergi pe aceiași cărare ca el. De aceea scriitori buni au atîtea în comun cu cei mediocri: în cel bun se ascunde mediocritatea, dar mai este ceva, cel bun urmează calea celui mediocru, dar merge ceva mai departe. Cel care își ascultă inima, în loc să asculte hărmălaia de la piață, și cine are curajul să răspîndească învățătura pe care o are de la inimă este tot timpul original. Sinceritatea este sursa oricărei genialități și oamenii ar fi mai ingenioși dacă ar fi mai morali. Și acum urmează indicațiile promise. Luați o coală de hîrtie și scrieți trei zile consecutiv fără falsități și fără ipocrizie tot ce vă trece prin cap. Scrieți tot ce gîndiți despre dumneavoastră, despre femeile dumneavoastră, despre războiul cu turcii, despre Goethe, despre procesul lui Fonks, despre judecata de apoi, despre superiorii dumneavoastră – și după ce s-au scurs cele trei zile nu vă veți mai recunoaște de uimire cînd veți vedea ce noi și nemaiauzite gînduri aveți. Aceasta este arta de a deveni un scriitor original în trei zile!