Miriam Cihodariu

merci beaucoup...pentru apreciere.
Te mai citesc,
Miriam.

Multumesc pentru apreciere. Te mai citesc.

Amirpur, imi pare bine ca a remarcat cineva poza cu tigancile. Sunt foarte entuziasmata ca am gasit-o, mi se pare foarte expresiva.

Maricica, ai dreptate. Este exact ce am sustinut si eu. Faptul ca de acest semi-handicap (interpretat ca privilegiu - vezi ce ziceam de discriminarea pozitiva) se profita peste limita uneori - asta tine de natura umana. Asa facem cu totii, nu doar tiganii.

Multumesc pentu trecere si va mai astept.
Miriam.

Ar trebui sa mergi la concertul Tudor Gheorghe - Cu Iisus in celula. Pe mine m-am impresionat puternic contrastul dintre poezia de underground si cea de suprafata, de la lumina soarelui prosper - Macarale... etc.
Cateva selectii - \"Ce fiara-i vesnicia, ce fiara!/ Am avut candva un copil si-o nevasta/ Auziti pereti? Auziti sobolani?/Ce fiara-i vesnicia, ce fiara.../ As vrea acum doar un capat de sfoara/ Sa nu mai gust din rugina amara.\" etc etc samd. Poezia din inchisori este mai mult decat poezie, pentru ca e adevarata nu doar prin creatie, ci si prin conceptie.
Dovstoievski - \"E frumos, e neasemuit de frumos pentru ca este adevarat...\"
Un articol foarte bun. Pacat ca astazi realitatile din vremea opresiunii nu mai prezinta pentru majoritatea - care nu au trait acele vremuri - vreun interes deosebit...

Nu am cum să vă răspund tuturor, dar sper că voi reuși să \"acopăr\" tot ce mi-am propus... Celor care au fost de partea mea sau nu, dar au susținut opinia pe care au adoptat-o într-un discurs-dezbatere elocvent \"open-minded\" le mulțumesc.

Apropos de naivități, eu cred că aici se înscrie orice extremism(de la idealismul liric, pe care l-am criticat și în articol, și până la o viziune tipică de liceean incult din marea metropolă). Naiv este a vedea o singură fațetă. Exemplele concrete de infracțiuni pe care mi le puteți da(gen niște țigani au violat o fată) mi se par puerile. Nu sunt și atâția români sau europeni care violează fete?

Ofelia, îmi pare rău că o singură experiență te-a făcut să-ți schimbi o părere greu de construit și de păstrat, cu tentația meschinului pândind peste tot. Apropo - românii au violat o studentă dintr-un grup de tineri japonezi care au venit anul trecut să îi ajute să-și scoată nămolul din case la inundații. Coincidență? Ai dreptate când spui că o abordare ca lumea trebuie să fie integratoare, holistă: să înglobeze mai multe metode, viziuni...puncte de vedere... nu există o rețetă bună de aplicat pentru toți rromii - unii au locul direct în închisoare, alții la un loc de muncă pe care îl merită dar nu-l au și alții în școli.

Domnule Catalin Gaian -Konig, îmi pare bine că s-a găsit cineva care să îmi susțină teza vorbind dintr-o experiență întemeiată, nu vorbind prostii din auzite sau din clișee ingerate pe de-a-ntregul.

Ioana, mulțumesc pentru bunele intenții și sfaturi, dar voi lăsa acest articol nemodificat. Am spus tot ce aveam de spus pe acest subiect. Am sufletul prea greu de multe dintre răspunsuri care, sincer, m-au șocat, ca să reiau demersul. Spun că am fost șocată pentru că nu credeam că astfel de opinii pot fi întâlnite în rândul unor oameni elevați. Credeam că ele sunt doar vocea unor cizmari cu 4 clase. Dar se pare că soarta ne rezervă multe surprize...în această privință cu adevărat am fost naivă.

Alexandru, rata infracționalității nu se modifică datorită numerelor. E un raport. Și oricum, numărul de români aflați într-o stare de sărăcie echivalentă cu cea a majorității rromilor este egal cu numărul acestora.

Domnule Ioan Peia, până recent vă admiram enorm. Încă nu pot să înțeleg cum un om ca dumneavoastră poate avea asemenea idei. Unde ați crescut domnule Peia?... În orice caz, mă mărginesc la a spune că un om care înțelege printr-o dezbatere un atac grosolan la persoană nu are dreptul să comenteze nimic în legătură cu nivelul de civilizație al altora. Punct.

Amirpur, mulțumesc pentru înțelegere și un dialog civilizat și distins.

Toate cele bune tuturor,
(inclusiv domnului Ioan Peia)
Miriam.

Îmi pare bine că părerile mele au suscitat asemenea dezbateri.
Unele detalii legate de Dragobete nici nu le știam până acum. Vă mulțumesc tuturor pentru trecere și aprobarea, în mare, a semnalului de alarmă pe care am încercat să-l trag.
Toate cele bune,
Miriam.

ce bine imi pare ca te-am gasit, iti pierdusem adresa.
da-mi un mail ca sa ne revedem - miriamfayeblue@yahoo.com.
abia astept sa mai vorbim.
imi pare bine ca te-ai hotarat si tu sa-ti pui romanul pe site, este foarte valoros. In special luand in considerare varsta la care l-ai scris.
Pe curand.

Despre violență - partea a doua - o sugestie foarte interesantă. Chiar cred că o voi urma - pe săptămâna asta, cândva. Multumesc tuturor pentru trecere si pentru energia de reflecție investită.
Toate cele bune,
Miriam.

Luana, eu cred că oamenii instruiți care ucid sau violează o persoană, o instituție, un principiu o fac întotdeauna(sau aproape întotdeauna) pentru o cauză, pentru o lezare a lor de către aceeași lume pe care o lezează drept răspuns. Bineînțeles, principiul nu funcționează: \"Dacă principiul ochi pentru ochi s-ar aplica, lumea ar fi plină de orbi\"(Ghandi). Violența absolut gratuită nu este exercitată decât de brutele proaste, oamenii cu adevărat instruiți, chiar dacă nu au o cauză reală pentru care să \"lupte\"(căci ce cauză poate într-adevăr să jutifice și să necesite violență?) măcar simt nevoia să-și inventeze una. Marile organizații teroriste nu au nimic personal cu victimele lor, ei trebuie doar să împlinească o normă, o cifră, un bilanț al morților pentru a face \"a statement\". Cauzele sunt nu întotdeauna justificate logic sau moral, dar întotdeauna o chestiune de principiu. Legitimitatea de a te simți ofensat pentru niște caricaturi a zeului tău, chiar dacă presupune un simț al umorului discutabil, este indiscutabilă. Cristian Tudor Popescu spunea, într-un articol recent de-al dumnealui, că nu poți intra încălțat într-o moschee, pe motiv că eu așa stau la mine acasă, deci e ok. Dar aici deja deviez în altceva. În concluzie, voi continua. Criteriul pututului(emoțional, probabil la el te refereai) nu-mi satisface exigențele. Cred că este datoria noastră, a celor care pot(intelectualicește vorbind), să se implice. Dacă toți am abandona interesul activ pentru problemele noastre și ale celorlalți, s-ar putea ajunge la niște situații foarte periculoase, în genul celor descrise în romanele lui George Orwell.

Marian, eu îți mulțumesc. Prin întrebarea pe care ți-ai pus-o, mi-ai arătat că acest articol și-a atins scopul.

Din nou, toate cele bune,
Miriam.

*experimentelor.

unu - cvasi-atestarile lui mos craciun din secolele trecute tocmai pe imaginea lui Indra se bazeaza, pe faptul ca aceasta exista in inconstientul nostru colectiv dar nu si in constient si prin urmare incercam sa gasim substitute.
doi - in eliade(Mituri, vise si mistere) si altii vei gasi ca Indra chiar era un zeu comun (sub acelasi nume) pentru masa indo-europeana, inainte ca din aceasta sa se desprinda popoarele particulare; un zeu asemanator, dar sub alte nume, s-a pastrat cam la fiecare din popoarele astea, mitologia hindusa e doar singura in care el s-a pastrat cu acelasi nume.
Multumesc si pentru sugsetiile de la celalalt articol. Toate cele bune, Miriam.

Intr-un mod poate putin ipocrit (pentru ca de ceea ce fugi nu scapi, cel putin nu in totalitate) nu ma consider un autor postmodern.
1. \"ma droghez cu luzia realismului\" pentru ca ne imaginam(noi, postmodernii in general) ca suntem realisti. Asta e iluzia noastra. Nu putem sa drogam realismul nici cu iluzii nici cu altceva daca nu il avem.
2. Nu opun lumii drogul, din pacate lumea se asociaza cu drogul. Fantezia mea cea mai de pret este sa ma opun eu lumii, sa reusesc sa nu ma incadrez in curent, dar nu stiu in ce masura pot, iar spre sfarsitul poeziei cedez din ce in ce mai mult (\"În tinerețe, mai muream un pic
cu fiecare concesie
pe care lumea o făcea drogului,
pe care eu o făceam lumii.
Acum...scriu. Ca lumea.\")
3. Mi se pare evident ca eul meu liric si-ar fi dorit si propune in text a nu scrie \"ca lumea\". Din pacate nu stiu in ce masura reusim cu totii. Eu de exemplu nu ma pot rupe de versul alb. Normal ca este de dorit sa scriem cat mai putin in ton cu \"lumea\"(ca stil, nu neaparat ca subiect). Textul meu asta se si vrea a fi:un semnal de alarma.

In legatura cu versurile 3 si 4... aici iti dau dreptate, este cea mai putin lirica dintre poeziile mele, poate tocmai din cauza ca vrea sa atraga atentie intr-un mod cvasi-rational asupra problemei asteia cu poezia pe banda rulanta, trasa la xerox, pe care o observ din ce in ce mai mult si mai ingrijorator in jur.

Sper ca am reusit sa-ti raspund.
Toate cele bune,
Miriam.

ultimul foc... poezia asta o voi reciti, acuum sunt prea obosita.

Nicolae, iti inteleg punctul de vedere daca incerc sa-mi analizez textul obiectiv, dar in retorica mea interna nu ma pot rupe de unitatea cu care l-am simtit cand l-am conceput.
Multumesc pentru trecere si pentru analiza.Toate cele bune.

George, daca ai fi acordat putin mai multa atentie textului ti-ai fi dat seama ca nu este vorba despre tipica antiteza \"conglomeratul conglomeratul social de automati obedienti fata de sistem / puritatea violenta a fiarei Care Nu Se Supune\". Ceea ce incercam eu sa poetizez si sa transmit in mod subtil (poate prea subtil) era faptul ca pana si cei mai inversunati reactionari ajung in virtutea exercitiului sa actioneze inertial in reactionarismul lor, aplicandu-si tiparul de criticat chiar si circumstantelor care nu se incadreaza in acesta. Un exemplu ar fi grupul pensionarilor nostalgici monarhisti care vin cu solutia revenirii Regelui in situatii politice care nu au nici o legatura cu regimul doctrinar aflat in vigoare sau admirabilii, in fond, patrioti dedicati neamului cu intreaga fiinta care se apuca sa recite poezie nationala (declamare insotita eventual de o privire crunta spre fortatul auditoriu) in orice imprejurare publica indiferent daca aceasta se leaga sau nu de cauza nationala, si vorbesc despre figurile legendare ale neamului(Stefan, Mihai etc) ca despre niste supraoameni care nu au murit si se vor intoarce in curand sa-i pedepseasca pe dusmani. Ma tem, draga George, ca acest tip de fiara cunoaste cea mai bolnava domesticire si nu doar ca este in stare sa pronunte cuvantul \"stihial\"(si o face chiar prea des) dar o mai si face fara sa ii mai prinda cu adevarat intelesul si doar spre amuzamentul, bine remarcat de tine, al auditoriului. Singura diferenta dintre tine si acel auditoriu de gradina zoologica (unul indreptatit, de altfel) este faptul ca in cazul tau, ar trebui sa scrie pe o poezie \"Atentie, contine metafore\" pentru ca tu sa te prinzi ca nu era vorba despre un lup concret, asa cum ai insinuat in comentariul tau. In fond, este vorba despre banala deosebire dintre critica constructiva, intelectuala daca vrei, si cea de bascalie.

Imi place simplitatea cu care textul exprima trancendenta carnii si evidenta miracolului.

Poezia ta imprima o durere apasata, de o frumusete salbatica si ciudata, precum sunetul vioarei din muzica ruseasca (gen Printul Igor de Borodin)...
Te mai citesc.

Desi tin de latura mea privata, am considerat poeziile ca fiind mai potrivite pentru expunerile publice, pentru ca sunt mai putin expuse perfectionismului propriu, spre deosebire de eseurile pentru care mereu am considerat ca trebuie sa mai citesc si aia, si aia...si lista nu prea se opreste. Vreau ca atunci cand exprim public \"cercetarea sociologica\" sa fie intr-o forma cat mai documentata si completa ca unghiuri de abordare. Pana atunci ma multumesc cu latura mea poetica, cu acumularea de cunostinte, cu exercitiul ganditului si in colaborarea, ca si tine, cu diverse proiecte ale ONG-urilor(in facultatea mea sunt o multime in care cineva consecvent se poate implica).
Toate cele bune,
Miriam Cihodariu.

Tot ce ai incercat sa evidentiezi aici este intr-adevar parte din tendinta actuala a iamginarului european. Se vede ca ai bine puse la punct lecturile necesare - Durand, Baudrillard(presupun ca te-ai documentat si din Societatea de consum - mituri si structuri, din cate intrevad eu din text). Iti recomand, daca nu ai citit-o deja, Barbaria interioara-eseu despre imund-ul modern, de Jean-Francois Mattei.Cred ca o sa ti se para interesanta - in ton cu linia de lecturi pe care ai preferat-o pentru eseul de mai sus.
Per total, eseul tau mi se pare scris bine, cu simtul raspunderii, coerent argumentat si expresiv ilustrat.Insa nu ai luat in considerare si alte tendinte ale imaginarului modern si ale noii religiozitati ca val arhetipal, distribuit intre ethnos si natura, pe de o parte, si pseudo-emotiile religioase modelate de comercializari hollywoodiene, pe de alta.
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca miscarile de care vorbesti tu sunt valabile doar pentru partea relativ \"culta\" a populatiei, dar ce ne facem cu manifestarile asa-zis religioase ale babelor care merg la biserica din sat la slujba in fiecare duminica ca sa mai barfeasca si cu altele si fac pomeni peste pomeni ca sa vada celelalte ce evlavioase sunt ele-si se gasesc cel mai in masura sa impuna anumite superstitii sau anumite idei de pacat si de malefic pe care le considera in mod spontan adecvate situatiei(au oricum un sir intreg pentru orice situatie-sunt atoatestiutoare); sau fostii tarani urbanizati si rupti chiar si de acea bruma de religiozitate care a devenit viata spirituala a satului(cu exceptiile de rigoare, desigur) al caror imaginar graviteaza in sfera studiata si numita de Alecsandra Cesareanu \"imaginarul violent al romanilor\" si a caror singur obiect de emotie (o emotie ciudata si pagana ca o presiune adanca in piept) este vizionarea(eventual pe ascuns, ca un mic deliciu interzis) Stirilor de la ora 5...?
Oricum, probabil un studiu complet ar fi luat zeci de pagini, pe putin, iar eseul tau probabil nu si-a propus decat sa schiteze, in linii generale, principalele tendinte la populatia cel putin pseudo-intelectuala sau macar suficient de naiva ca sa ii mai pese.
Interesanta legatura cu recompunerea alchimica a unitatii dispate a fiintei.
Te mai citesc.Toate cele bune,
Miriam.

Imaginile din poezia ta sunt foarte pure, inlantuite ca intr-o cutie muzicala...
Imi place in mod special cea pe care am pus-o in titlul comentariului.
Bine ai venit in comunitatea agonia
Miriam

Cosmin, multumesc pentru trecere si pentru ca ai aprofundat ce vroiam eu sa transmit. Singurul aspect unde nu sunt de acord cu tine este cel legat de \"ultima corabie a spiritului\", ca si cum toti ceilalti pamanteni ar fi abandonat si tradat cauza, iar aceasta e ultima corabie care a ramas pe bastioane, fidela spiritului.
De fapt, in mintea mea, ei au fost ultimii care au inteles.
Voi inceta tradarea muzelor aici.
Ne mai citim,
Miriam.