Poezie
Stihiile inerțiale ale mușuroiului industrial
1 min lectură·
Mediu
Vă observ, amuzată,
patetice furnicuțe sociale
cu naturi inerțiale,
mici părticele din matcă:
societatea industrială,
din care ieșiți și intrați
pe trasee prestabilite, fara ca
nimeni să vă observe
apariția și dispariția.
Mie patima îmi lucește în ochi
precum privirea lupilor din pădurile
din care forțe stihiale vă vor
mătura mușuroiul în curând, în curând...
Comunitatea arhetipală
a trecut la societatea industrială.
Furnica socială a inventat
întâi furca pentru muncit,
apoi furca pentru ucis.
Lupul de patimă din mine
adulmeca înserarea,
pregătindu-se să sară.
Acum patima mi se vede în ochi
ca un lup înjunghiat pe zăpadă.
Mușuroiul înregimentat
s-a mobilizat și m-a înmatriculat.
Dar nu veți mai cultiva nimic
în veci pe pământul
în care mi s-a scurs
sângele de lup,
nimic convențional și sigur
nu va mai rodi aici.
Pământ blestemat va rămâne și va musti.
Și când mă veți obliga să plec de aici,
să calc de pe pământ pe asfalt,
voi purta mereu cu mine, ca marinarii
plecați de acasă, pumnul neregulamentar
de țărână sfântă.
Pământul ud și rece
sticlește și mârâie.
În curând o va face inerțial.
24 ianuarie 2006.
033.179
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miriam Cihodariu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 185
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Miriam Cihodariu. “Stihiile inerțiale ale mușuroiului industrial.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miriam-cihodariu/poezie/164771/stihiile-inertiale-ale-musuroiului-industrialComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GFdaaa, siiiguuuuur, conglomeratul social de automati obedienti fata de sistem / puritatea violenta a fiarei Care Nu Se Supune, etcsamd. Ma amuza ideea unui lup care pronunta cuvintul \"stihial\"
0
MCNicolae, iti inteleg punctul de vedere daca incerc sa-mi analizez textul obiectiv, dar in retorica mea interna nu ma pot rupe de unitatea cu care l-am simtit cand l-am conceput.
Multumesc pentru trecere si pentru analiza.Toate cele bune.
George, daca ai fi acordat putin mai multa atentie textului ti-ai fi dat seama ca nu este vorba despre tipica antiteza \"conglomeratul conglomeratul social de automati obedienti fata de sistem / puritatea violenta a fiarei Care Nu Se Supune\". Ceea ce incercam eu sa poetizez si sa transmit in mod subtil (poate prea subtil) era faptul ca pana si cei mai inversunati reactionari ajung in virtutea exercitiului sa actioneze inertial in reactionarismul lor, aplicandu-si tiparul de criticat chiar si circumstantelor care nu se incadreaza in acesta. Un exemplu ar fi grupul pensionarilor nostalgici monarhisti care vin cu solutia revenirii Regelui in situatii politice care nu au nici o legatura cu regimul doctrinar aflat in vigoare sau admirabilii, in fond, patrioti dedicati neamului cu intreaga fiinta care se apuca sa recite poezie nationala (declamare insotita eventual de o privire crunta spre fortatul auditoriu) in orice imprejurare publica indiferent daca aceasta se leaga sau nu de cauza nationala, si vorbesc despre figurile legendare ale neamului(Stefan, Mihai etc) ca despre niste supraoameni care nu au murit si se vor intoarce in curand sa-i pedepseasca pe dusmani. Ma tem, draga George, ca acest tip de fiara cunoaste cea mai bolnava domesticire si nu doar ca este in stare sa pronunte cuvantul \"stihial\"(si o face chiar prea des) dar o mai si face fara sa ii mai prinda cu adevarat intelesul si doar spre amuzamentul, bine remarcat de tine, al auditoriului. Singura diferenta dintre tine si acel auditoriu de gradina zoologica (unul indreptatit, de altfel) este faptul ca in cazul tau, ar trebui sa scrie pe o poezie \"Atentie, contine metafore\" pentru ca tu sa te prinzi ca nu era vorba despre un lup concret, asa cum ai insinuat in comentariul tau. In fond, este vorba despre banala deosebire dintre critica constructiva, intelectuala daca vrei, si cea de bascalie.
Multumesc pentru trecere si pentru analiza.Toate cele bune.
George, daca ai fi acordat putin mai multa atentie textului ti-ai fi dat seama ca nu este vorba despre tipica antiteza \"conglomeratul conglomeratul social de automati obedienti fata de sistem / puritatea violenta a fiarei Care Nu Se Supune\". Ceea ce incercam eu sa poetizez si sa transmit in mod subtil (poate prea subtil) era faptul ca pana si cei mai inversunati reactionari ajung in virtutea exercitiului sa actioneze inertial in reactionarismul lor, aplicandu-si tiparul de criticat chiar si circumstantelor care nu se incadreaza in acesta. Un exemplu ar fi grupul pensionarilor nostalgici monarhisti care vin cu solutia revenirii Regelui in situatii politice care nu au nici o legatura cu regimul doctrinar aflat in vigoare sau admirabilii, in fond, patrioti dedicati neamului cu intreaga fiinta care se apuca sa recite poezie nationala (declamare insotita eventual de o privire crunta spre fortatul auditoriu) in orice imprejurare publica indiferent daca aceasta se leaga sau nu de cauza nationala, si vorbesc despre figurile legendare ale neamului(Stefan, Mihai etc) ca despre niste supraoameni care nu au murit si se vor intoarce in curand sa-i pedepseasca pe dusmani. Ma tem, draga George, ca acest tip de fiara cunoaste cea mai bolnava domesticire si nu doar ca este in stare sa pronunte cuvantul \"stihial\"(si o face chiar prea des) dar o mai si face fara sa ii mai prinda cu adevarat intelesul si doar spre amuzamentul, bine remarcat de tine, al auditoriului. Singura diferenta dintre tine si acel auditoriu de gradina zoologica (unul indreptatit, de altfel) este faptul ca in cazul tau, ar trebui sa scrie pe o poezie \"Atentie, contine metafore\" pentru ca tu sa te prinzi ca nu era vorba despre un lup concret, asa cum ai insinuat in comentariul tau. In fond, este vorba despre banala deosebire dintre critica constructiva, intelectuala daca vrei, si cea de bascalie.
0
Am citit de câteva ori poemul tău și... Nici nu știu cum să-ți spun! Probabil văd eu dublu. Ai lipit unul de altul două poeme. Nu, nu că ar fi vorba de gusturile mele... Citește și tu: de la primul vers, unde observi pateticele furnici sociale, și până la versul 18 unde furnica socială a inventat apoi furca de ucis – avem o parabolă și un text autonom perfect integru. Pe urmă treci la lupi și îți iese o altă parabolă și un alt poem la fel de autonom și bine structurat. Mie îmi place foarte mult al doilea (apropo, ca „pumnul neregulamentar / de țărână sfântă”), unde lupii și „Pământul ud și rece / sticlește și mârâie”. Uite c-am zid-o! E doar o părere...