în tine urlă cerbii

Ela, ce frumos ne canti.. imi vine sa tac, si prin tacerea mea sa-ti traduc mituri infinite cu si despre dragoste ...

\"jumătate de tine e fum
jumătate de mine e apă
cascade de trupuri
fără cădere-n pământ\"

Ciclitatea intregului desprins din 2 aluaturi complet diferite dar cu valente contrare (fum - apa) creeaza o paleta completata atat de mesager cat si de receptor.

\"unde te-așteaptă
doar umbra mea și
vreascurile din care Tatăl
aprinde ultimul foc\"

Putem asocia acest ultim foc cu o ultima dorinta ? daca da, din umbra se vor contura incet sperante, si din sperante creste usor picaturi de fericire.. aceste picaturi sunt f. concentrate, si difera de capacitatea fiecarui individ de a dilua in mod corespunzator .. Ela, sper sa gasesti doza potrivita..
cu deosebita placere, ca intotdeauna, :)
Ionut

\"si din sperante cresc usor\"
\"de a le dilua\"

errrr, ma grabesc si m-am pierdut in idei..
cu drag

Ultimul foc, da, al vieții. Ai \"văzut\" bine. Întotdeauna vezi acele fire de legătură între timpuri și tărâmuri. Și, da, există și petalele de anemone, clipele acelea de rară bucurie. Fără de care nu s-ar mai putea nici măcar auzi cerbul. Mulțumesc.
:)Nu te necăji cu erate, eu fac și mai multe erori în comentarii.

Ela

aud si eu cerbii care urla la unison, (stii tu problema cu urletul care ne impinge inainte) cand frigul ne inmugureste, pasarile canta in tonalitati diferite crengile aceluiasi copac, pana la nunta mainilor mai e doar o sovaire si-o iubire cu iarba de mana, iar cea care
te asteapta nu e doar umbra e insasi rugul pe care ard in fiecare zi odata cu noi: pasari, cerbi, iluzii, sperante, ...
drag drag
Anana

Când privești ochii unui om desprinzi uneori timpuri și trăiri fără de nume. Atunci încerci un efort de punere în cuvinte, de figuarre, de metaforizare, de elaborare în tine, cumva, să poți găsi felul de a-l cuprinde din necuprins. Așa este și aici urletul cerbilor. Mulțumesc pentru cum ai ascultat cântecul.

Ela

Ela, ce frumos suna\" raman din tine arpegii\",\"imi canti din alt mit\"!Iubesc acest poem al tau!

Deslusesc in poemul tau o trecere usurata de marea iubire...o imperechere unica intre o \'\'nunta a mainilor\'\' si o plecare \'\'in alt mit, spre tarmul acela/de prea departe...\'\'
Iubirea transcede astfel efemerul, vremelnicia, poemul conjugand viata-cantec (reprezentata aici prin imagini sonore precum: arpegii, se aud pasari in ecou, urla cerbii, portativ, imi canti) cu moartea insasi devenita aici inaltare in ceruri, acolo unde Tatal aprinde un ultim foc (a carui expicatie biblica o reprezinta combustia definitiva a pacatului omenesc). In acest cantec dinaintea plecarii, iubitii devin \'\'jumătate fum/jumătate apă/cascade de trupuri /fără cădere-n pământ\'\' înnuntindu-si mainile, celulele anemone, iubindu-se aproape de cuvinte, atat de aproape de cer, de tarmul acela...

Florina, iubind acest poem, înseamnă că poți simți ineditul unei inimi în trcerea ei încântată de minunea unei clipe.

Diana, ai ascultat aici un cântec fără timp, ca și cum ai fi fost printr-o astfel de trecere, a iubirii din viață-moarte. Cât de aproape de cuvinte, de altfel de cuvinte. Mulțumesc, dacă ți-a atins sufletul, atunci poezia asta își merită țărmul.

Ela

Ela
poezia ta (in general, dar aceasta in mod special) este ca o gura de aer proaspat.
nu vreau sa judec (strain de mine acest cuvanat), dar cred ca avem prea mult tendinta de a face poezie din: zdrente, sange, cutite, gunoaie, durere, dejectii, depresii, etc. si uneori o facem numai pentru un \"portret de cineva framantat de ganduri\". nici eu nu fac exceptie (cateodata), din pacate:(
multumesc tie (frumoasa cantareata cu pasarile-n suflet) ca imi aduci aminte ca poezia este: cantec, frumusete, bladete, bucurie, speranta, incredere, suflet, ardere, innobilare, mangaiere, asumare, dragoste si ... iarasi dragoste.
cu bucurie si asumare :)

în frunte...

*rămân din tine arpegii
celule de anemone
înmugurind a frig
din mine se aud păsări
în ecou*

celulele de anemone înmugurind a frig... se iscă celule de cristal din fruntea cerbului...

*în ochii tăi urlă cerbii
plecând în cortegii
la nunta mâinilor noastre*

din ochii cerbului, ce par a fi de căprioară cu mîinile din care se iscă coarnele unui pui...

acele vreascuri oh?! acele vreascuri... ale inimii...

nu am cuvinte, nu știu cum am reușit să le scriu pe acestea... minunate cuvinte se iscă din inima ta.

il tuo cuore Pierre

ultimul foc... poezia asta o voi reciti, acuum sunt prea obosita.

Mi-a placut poezia - mai ales finalul. Foarte frumos spus:

\"țărmul acela
de prea departe
unde te-așteaptă
doar umbra mea și
vreascurile din care Tatăl
aprinde ultimul foc\"

mirobolanteux, aproape la fel de incantator ca muzica din \"tigru si dragon\"

Elena, mă bucură că din poezia mea, orice ar rosti ea, rămâne viul, rămâne o inimă. Și un dans al vieții. Mulțumesc mult.

Nicolle, e și o incantație a anemonelor, da, cântul florilor, cântul roșului, cântul viului, aducând aminte cerbului trăirea. Cu diamant în frunte? Bine. Așa să fie. Mulțam, fată de culori.

Elia, mă bucură că ai desprins finalul, fiindcă din acel final renaștem. Mă bucură prezența ta aici, simți unde este timpul tău.

Bogdan, nu știu acel film deloc, niic coloana sonoră, dar nu întâmplător se pot face probabil paralele culturale diverse. Mulțumesc.

Ela

Fiindcă dorești să revii, înseamnă că dincolo de oboseală, ai rezonat cu ceva din poezie. Mulțumesc.

Ela

Ela, nu stiu ce sa zic. O sa fiu un pic critica aici , deoarece nu mi place acel \"urla\". Adica nu stiu, da asa, o imagine care intra in dezacord cu tabbloul zugravit de tine aici.
Bine, asta este parerea mea,ca strica putin scurgerea poeziei. Ar fi mers mai bine un \"plang\" sau \"fug\". Bine, tu stii cel mai bine ce ai vrut sa transmiti.
Sper sa nu te supere critica mea.
In rest n-am ce reprosa.
Toate cele bune.
Nancy

E urlet. In dezacord. E mai mult decit plins, mai mult decit strogat, nu e fuga, niic macar de Bach. E urlet. Nu am ce-i face. Si chiar e bine in poezie sa scriem si despre urlet. :) Depinde cum si in ce context, desigur. :) Multam, tare mi-e buna regasirea aceasta cu tine printre poeme.

Ela