Poezie
Jurnal de bord
2 min lectură·
Mediu
Dau succesiv bobîrnace cârmei
ce se proiectează automat
în stânga-infinit sau dreapta-infinit.
Îmi lipsește mult-mediatizata
neutralitate axiologică...
Caut nostalgic pe mări mișcătoare
mereu nepătrunsul paradis pierdut-orizont
ținându-mi continuu respirația
așteptând un matelot de sus
să urle frenetic: \"Thalassa, Thalassa!\"...
Cine știe câți Sisifi sunt acum
pe roata ce-o învârt,
plătindu-și cutezanța onirică pe cârma mea?
Poate de aceea căutări mesfârșite
își prelungesc repaosul în nepătruns.
Poate inițiativa mea de a manipula mecanic cârma
naște noi vini de plătit.
Poate zbaterea mea ucide
subtilul răspuns din nemișcare.
Ne înclinăm succesiv, stânga-dreapta,
fără a găsi celebra neutralitate, necesarul echilibru.
Luna se oglindește în ape... atâtea frânghii
au biciut-o prăbușindu-se,
roase de șobolani și de vreme...
Îmi dau seama că, de fapt, nici nu am plecat.
Ancora noastră ruginită demult
s-a încăpățânat în mormântul-rădăcină.
Am rămas ultimii de pe planetă.
Începem să terminăm aerul, fără macar
să fi apucat să ne mișcăm de pe țărm
sau să-mpingem limita de nisip mai departe.
Suntem un vas-fantomă cu patetici marinari mucegăiți
(am fi vrut să fim pirați - asta și moartea
și nechibzuința ni se păreau în tinerețe
niște chestiuni romantice).
Căngile nu ne mai ajută.
Soarele apune acum ultima oară
pentru ultimii ochi muritori -
un sfârâit de chibrit și gata. Beznă absolută.
Pieptul mă apasă simplu și greu.
Va rămâne-n urma noastră
condamnata Arcă,
veșnic pe-un țărm,
căutând un catarg.
Prin ultimele guri de oxigen,
simt în nări aproape uitatul
miros de rășină de brad.
Nu mă mai simt.
Aud:\"Thalassa, Thalassa!...\"
12 august 2005
044.665
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miriam Cihodariu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 251
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 50
- Actualizat
Cum sa citezi
Miriam Cihodariu. “Jurnal de bord.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miriam-cihodariu/poezie/162429/jurnal-de-bordComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SCSCStancu Ciprian Cosmin✓In toata poezia se resimte o furtuna, o anumita lipsa de control, precum si frenezia pierderii stabilitatii. Vijelia exterioara prinde forma, incet, si in sufletele calatorilor. Trecerea in sfera intima acorda proportii atemporale tumultului, capacitatea distructiva insa se resimte doar in inimile slabe. Insa pentru cei ce indrasnesc Thalasa promite ultima taina.
0
MCCosmin, multumesc pentru trecere si pentru ca ai aprofundat ce vroiam eu sa transmit. Singurul aspect unde nu sunt de acord cu tine este cel legat de \"ultima corabie a spiritului\", ca si cum toti ceilalti pamanteni ar fi abandonat si tradat cauza, iar aceasta e ultima corabie care a ramas pe bastioane, fidela spiritului.
De fapt, in mintea mea, ei au fost ultimii care au inteles.
Voi inceta tradarea muzelor aici.
Ne mai citim,
Miriam.
De fapt, in mintea mea, ei au fost ultimii care au inteles.
Voi inceta tradarea muzelor aici.
Ne mai citim,
Miriam.
0
PPMiriam,
am citit cu interes poemul tau. in calatoria ta, aproximativa, jurnalul de bord, prinde si rescrie bine limita unei, permanente, cautari.
retin: Poate inițiativa mea de a manipula mecanic cârma
cu prietenie,
p.parvescu
am citit cu interes poemul tau. in calatoria ta, aproximativa, jurnalul de bord, prinde si rescrie bine limita unei, permanente, cautari.
retin: Poate inițiativa mea de a manipula mecanic cârma
cu prietenie,
p.parvescu
0
MCMultumesc pentru trecere si apreciere.
Cu prietenie,
Miriam.
Cu prietenie,
Miriam.
0