mircea trifu

În poala somnului o noapte, Riduri pe frunte-mi croșeta, Mi-a adormit pe brațe-o carte Cu vers citit de vocea ta. La căpătâi veni și-un mâine, Trăgea de mine disperat, Avea în ochi un

Vreau să adorm în somnul tău, Și așezat pe-un pat de nori, Am perna plină de dorinți Și mă-nvelesc cu-n strat de flori. Respir cu cerul, simt al tău parfum, Și stelele îmi ard râzând, în

I-am spus luminii, când te-atinge, Să pună un văl de umbră, să nu te ardă, Și vântului, cu o adiere de te-ajunge, Să nu-ți răcească răsuflarea caldă. Te țin închisă-n suflet, ești doar a

În nedreapta-nserată răscoală, Cineva s-a jerfit ne-mpăcat, A rămas doar un bob de cerneală, De un roșu etern ne-nchegat. Răzvrătită, o palmă plebeie L-a lăsat pe-al pleoapelor somn Am

Am călătorit prin mine, încă-o viață, delirând, Ziua amăgeam deșertul numai să îi sorb nisipul, S-ajung singur-a mea clipă ce pe gânduri stă, creând, O clepsidră fără minte, unde poțI întoarce

Un pescar nebun, de munte, a trecut pe-aici odată Și-a strâns astre fără toartă, căzute din visul meu, Și ascuns de Dumnezeu, le-a dus nopții că-i orfană, Astăzi se dă de pomană, stele dintre

S-a stins vioara, ca o clipă, În viața asta-a-nvins abisul, Nu pot cânta doar cu-o aripă! Tăcere cer! E mort arcușul! Milos, un val îmi șterge urma Să nu mai pot să mă găsesc, Pe stânci

Mă voi duce să-mi vând cartea ce pe cer e interzisă, C-au ținut-o-acolo-nchisă haita Lui din Filisteia, Lupii nu-s din lume-aceia, ascultand citind o Lupă, Dumnezeu voia s-o rupă dacă n-o sfințea

Mă silesc sâ-l urc pe Eden pe îndrăgostitul înger Ce-i sclipește-n ochi un fulger din blestemul ceasului, Mă voi pune-n mintea lui și de-i trec sârma ghimpată... Îi port mama-acas-odată, toamna

De simți durere-n corpul tău, Și doare-acea durere, Și strigi că-ți este tare greu Dar nimeni nu e-n jurul tău, Îți plângi a ta tăcere. Și rogi pământul să te ia Și să te-ascundă-n

Pe strada rece-ntunecată, Înăbușită-ntr-o zăpadă cenușie, Am casa cu miros de sărăcie, Icoanele, de rugăciuni uitate în vecie, Și sufletul în mucegai. Ca mine sunt destui pe strada mea, Dar

M-așez pe tronul meu alb-sidefat, Este creat dintr-un coral tăiat, Mi l-a cules cu drag, din Marea Neagră, Chiar Dumnezeu, cu a sa mână l-a sculptat, Cine va crede-n El, în mine o să

Pun Clipa într-un cub de gheață Și-o leg la gură cu un singur țărm, Făcut a fost când, mama ei de viață, Eram o stâncă într-un vis enorm. Și-o pun în gând, de soarta se razbună Și-n

Am să-mi împart dorințele în zile Și câte una-n vis îmi voi purta, Căci teama din călcâiul lui Ahile, Eu o ascund în somn, s-o pot uita. Iau de sub perna multă nerăbdare Și o întind atât cât

Aș vrea acum să stau în pace, Să-mi las cuvântul să se-nchine Și-n noaptea caldă și stângace, Să vând rămasul meu din mine Din ramul meu în semn de cruce Să cadă frunze de dorinți, Și-n

Eu nemurirea nu o vreau din mine, De nu acceptă să se-mpartă-n doi, Prefer ca moartea ce așteaptă-n noi, Să-mi guste frica și a mea rușine Și să ne lase în iubire ,goi. Vom învăța să ne

Erai ascunsă pe o stea, Tăcută în uimirea ta, Þi se părea că mă cunoști Dar nu puteai să-ți amintești, Că-n altă viață-ai fost a mea. Aveai aceiași ochi adânci Și-același fel de-a da

Știți ce e mai rău ca ura Sudoarea rece ce o simți pe frunte, De fiecare dată când îți pui armura, Și simți un dor de viața dinainte? Eu știu, e indiferența rece, E ghiața ce o simte ea când

Eu sunt poetul inimilor frânte, În inimă rămân și nu în minte, Ies noaptea prefăcut în rază Și liniștea mă-nduioșează. Ascult în șoaptă mii de stele Și mă desfăț pe cer cu ele. Dar câte una

deschide-te spre mine, și ia și mă sărută, iar eu te iau pe tine, să facem mândră nuntă. lumină fără umbră și soare fără lună, să-ți pun pe cap cunună și să te port de mână. și în altarul

Sunt prins într-un vis ce alină, În noapte sunt fără-apărare, De inima iar îmi suspină, Eu știu că o singură vină O are iubirea, căci doare. Mă chiamă cu raza-i deschisă, Și-n sânu-i bogat de

În lumea mea de pe pământ, Un fulg tremurător de nea Nu cade, ci se-nalță. Aș vrea să știu, în lumea ta De te sărută cineva, Îl lași sau nu în viață? De am fost eu sau poate tu, Cine-a lăsat

Spune-mi ce vrei să-ți dau în schimb, În care stea sau zeu să mă preschimb, Decide tu, aici pe cer sau pe pământ Blesteamă-mă sau dă-mi sărutul sfânt. Ce gust sau ce culoare vrei să

Brodează tainele un nume Pe-alama clanței unei uși, Ce ține- înlănțuită-n rime Povestea câtorva Iisuși. Legată după-aceiași ușă Sălbăticită-ntre pereți, Visează-o mână de cenușă, O