Poezie

Inca..soapta de pian

1 min lectură·11 septembrie 2018

Mediu

Mă voi duce să-mi vând cartea ce pe cer e interzisă,

C-au ținut-o-acolo-nchisă haita Lui din Filisteia,

Lupii nu-s din lume-aceia, ascultand citind o Lupă,

Dumnezeu voia s-o rupă dacă n-o sfințea femeia.

Și cu-arginții, de o vând, o să îmi plătesc în rate

O imensă dulce noapte și pe munte să ramână,

De-mi ajunge și-o fântână sau o umbră-a ei secată,

Va fi iar ca altădată plină ochi și de Lumină.

Melodia șoaptei mele e un stup flămând din grote,

Roiurile-ntregi de note ți se răspândesc pe coapse

Și-ți sorb ghemul de mătase al oftatului ce plânge,

De-ți dă-n clocot apa-n sânge pană-n geamătul din oase.

Ador zborul ce-mplinește iar suspinul de vioară

Ce se-nalță și coboară ca un nou sfarșit de an,

Simțind în al meu vulcan ce l-ai zugrăvit cu lavă,

Sus pe muntele de-otravă, trupul, clape de pian.

Am intrat și în icoane fără nici un ban în pungă,

Dumnezeu să nu m-ajungă dacă nu iubesc ca ele,

De mi-e dor până-n prăsele, cobor până la măslin,

Moartea-ntr-un pahar cu vin, o închin iubirii mele.

00972

mircea trifu. “Inca..soapta de pian.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14131450/inca-soapta-de-pian

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.