Poezie
Tacere cer, in versul meu
1 min lectură·
Mediu
S-a stins vioara, ca o clipă,
În viața asta-a-nvins abisul,
Nu pot cânta doar cu-o aripă!
Tăcere cer! E mort arcușul!
Milos, un val îmi șterge urma
Să nu mai pot să mă găsesc,
Pe stânci rămâne ruptă cârma
Și visul mi-l călugăresc.
În fața mea un gol se-ntinde,
Îl simt cu mâna, fără frică,
Aprinde șoapta versuri blânde
Scrise așa, doar cu-o aripă.
Și chem din mine tot curajul,
În ochi să pot să mă privesc,
Să pară-apoi că-mi iau bagajul,
Strâng pumul gol, să nu roșesc.
Eu sunt un țărm ce își așteaptă
Dreptul la apa Marei Vieți,
Căci în vulcan durerea-i coaptă
Și timpu-i plin de bătrâneți.
Iubirea, bâjbâind cu mâna,
Îmi lasă viața ca răspuns
Și iar se-nalță-n zbor țărâna,
Cu două aripi, pe ascuns.
001.056
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Tacere cer, in versul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14095340/tacere-cer-in-versul-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.