încă un poem pentru mama

\"ne făceai coroane din ele
și ne declarai pe toți prinți
tu erai regina noastră desculță
cine să se mai roage pentru noi\"

Am imbracat poemul tau, imi vine bine, si asta pentru ca e intaia primavara fara mama mea...nu am vrut sa fiu patetica.

Primăvara vine și ea în haina durerii: simplă, cu croială amplă în care se ascund florile câmpului. Așteptarea este cumva la fel de abrazivă ca absența: \"noaptea treceau prin casa ta/toate trenurile fără de noi\"

o primăvară fără mama e ca o grădină fără flori și totuși...
\"primavara vine și fără tine
ne-ai lăsat mai bogați cu timpul
mai săraci cu un dumnezeu\"

mesajul răscolește
poem plăcut
stimă și consdiderație,
teodor dume,

Mircea, cin\' să ne mai facă sfinți? Cin\' să aprindă ochiul acela roșu al trecerii? Primăvara vine și fără ea, dar ea este indiferent unde și este chiar o parte din primăvară, fiecare floare o conține.
Sensibil și cu parfum de primăvară în cele mai odihnitoare locuri, cimitirele!!
Cu stimă
PP

aproape un ritual rostindu va numele
va multumesc pentru trecere oprire
si mai ales rostire

cu drag
emir