Mircea Iosub

cu tine totul a mers ușor încă de la început ca încălțatul unor cizme cu scai da acelea pe care mi le calci mereu să vezi dacă mai sunt cu tine de fapt vrei să-ți sărut ochii ca să fie mai

a început într-o noapte cu lună plină erai pusă pe ceartă iar eu te aprobam deși nu eram de acord cu tine peste câteva seri mi l-ai prezentat pe fostul pe actualul tău prieten și m-ai întrebat

inima mea în brațele tale pentru totdeauna

privirile tale carouri de zapada incandescenta surazand cafeniu din visul unui copac adormit de prea alba uitare o mireasma de raze zgribulite parand a sopti peripetiile unui candid

cand va uitati la televizor va plangeti cumva ca rezolutia imaginii este proasta ca forma ecranului scartaie sau ca e ceva la calitatea imaginii probabil ca nu daca aveti vreo

ultimele stele și-au terminat cupa de șampanie își țin crucile la gât și se roagă la celulare preoții citesc din presa zilei și tămâiază cu sânge e închis în paradis și îngerii sunt în

simt cum ma ia fiorul poetic perna e uda m-am ingrasat pe limba mea surda nimic nu-i mai bine decat sa plangi afara din pat prin vine vuieste viforul voios vivace vanituos si neinvartit de ultima

pendulez bolnav peste zidul vesnicelor intrebari precum o pana ratacita dintr-un zbor ascetic ( doar surasul iti aprinde o tigara un amor un vals cu pasi de cocor si luciu de musca ) vreau

un bit nu are culoare dimensiuni sau greutate si poate calatori cu viteza luminii bitul reprezinta cel mai mic element atomic in lantul ADN al informatiei este o stare de lucruri : pornit

Doua luni de zile . Da , doua luni de intalniri saptamanale avand un singur tel : perfectiunea . Si a venit si ziua de vineri . In esenta , o zi ca oricare alta , ceva mai senina ca cele precedente

REFREN ( Siliștean ) : LÃSAÞI-MÃ BÃ FRAÞILOR s-adorm și eu în Ciocana ... mă gândesc la biserici cu turlele turbane turcești și nu pot spune decât un \'oh , Domine\' ca Marta Petreu

albastra ea rotindu-si la piept nervii descusuti usor se incurca prin forme volatile saltand polul opus in asteptare albastra ea rontaind in priviri fluturi rozii memoriile depuse pe rama

veni ingerul si zise : ia aceasta carte si mananc-o Marea Parabola a Tentatiei a incetat sa mai renteze editorii o dau la pret redus in limita stocului disponibil termenul de lichidare : mai sunt

Creatorul e ca o musca pe tavan . Vede tot ce se intampla sus , dar nu se poate uita la cele de pe podea . Poate ca cea mai fascinanta apropiere a omului de intuneric este misterul ca amandoi au

[P] aici sta primul vers [/P] si cand ma intreb noaptea autorii isi inventeaza memoriile obosesc in atata tacere un [click] amageste ecranul mai grav si pe mine @pun in ganduri cu

doamna mea îmi dădeai bip și veneam la tine la 2 noaptea să-ți sărut degetele - apoi îl ajutam pe Apolodor să-și găsească drumul spre casă erau nopțile în care schimbam două-trei

nimicul dorinței aprinde umbre în peștera culoare infinit minuscul urcând în hăuri de țipete șoptite lumea absentă își caută viitorul prin clepsidre vide

privesc cum brațele tale se fac lună prin pielea ta umblă noaptea rece un nor te urmărește în căutarea păcii mi-aș lipi sufletul de al tău precum hârtia udă brațele tale se întind peste

Preaviz pentru cititor - am un ( prost ) obicei de a prelungi evenimentele dincolo de ceea ce s-a întâmplat cu adevarat . Rog pe cel din fața acestor rânduri să-și așeze limita acolo unde crede el de

ca un câine hămesit spre proprii creieri își rostogoli carnea uscată prin ochii tuberculoși întrebându-se cât de departe poate pătrunde în acest cuib de hiene paralizat dădu drumul luminii peste

în zbor spre nordul vieții vene flămânde trec prin mine surâd din coasta universului steaua ce trebuie învinsă o scânteie zvâcnește în balanță își caută în efemer umbra

MOTTO : versuri pentru cei mici fac un pas pe lustra noaptea mi-o infatiseaza printr-o perdea de vietati tintuite in pioneze mov pe tavanul de hartie din spatele indemnului meu printr-o

cotonogisem mai bine iarna decat impolitetea unui stilou am aruncat-o afara din fereastra si i-am impuns coasta cu zavorul dar ea s-a intors ca o molie sa-mi bantuie pe rand oasele petele lor