paradisul in direct : romania in post

Prim plan cu secțiune și epură

Dacă relația „Dumnezeu - Om” este prezumată, cel puțin , relația „Om- Dumnezeu” este certă și de cele mai multe ori „crearea inversă” actului biblic genesiac ne relevă un Dumnezeu multiguu. Pare că avem de-a face cu o „clonare” a lui Dumnezeu după chipul și asemănarea fiecărui trăitor- gânditor, astfel încât acest Dumnezeu cu multe sosii, un Dumnezeu „artificial”, creație a minților umane solitare, locuiește în fiecare dintre noi.
M-a incitat la această, nu prea ortodoxă, meditație ultima strofă a poemului scris de către „opaque” pseudonim antinomic aproape, capacității sale investigatorii, capacitate aidoma unui modern echipament pentru RMN. Probabil, deși faptul în sine nu are nici o relevanță aici, acest pseudonim a fost ales ca manifestare a unui spirit de autofrondă.
Spun antinomic, deoarece numai „opac” ( în traducere ) nu poate fi un spirit la care se poate manifesta o asemenea capacitate de „tomografiere” care pune în evidență până și „transcedentalul”. Este adevărat acest „transcendental” propus pare unul artificial, deoarece este greu de închipuit că printre preocupările unui Dumnezeu „”natural” să se afle grija de a-ti primi „horoscopul prin mail”. Acest „Dumnezeu” căruia tu îi „zâmbești pe chat” este un moșulică bine situat în sondaje și, putem presupune, fericit de mersul afacerilor în post (evident post de la „ a posti” ) Să avem oare de-a face cu o încercare de „umanizare” sau „demitizare” ori chiar „demontare” a conceptului de „Dumnezeu” ? Poemul nu este revelator pentru astfel de supoziții. Poate o lectură mai extinsă a creațiilor poetului ar putea da ceva „informații” în acest sens. Până atunci, coroborând „înțelegerea” noastră cu primul vers al poemului în care „îngerul” obligă pe cineva, posibil ca acest cineva să fie autorul, să mănânce „ această carte” putem să ne imaginăm că autorul face trimitere la „zeitățile” de tip lumesc, acelea care hotărăsc, prin varii metode, destinele muritorilor de rând, obligați la o viață repetitiv –anodină, mizeră și plină de compromisuri și artificial, admirabil surprinsă de autor în poem. Amintim spre exemplificare câteva astfel de situații: urcatul scărilor fără să faci un pas, cruciulița fosforescentă , Arborele vieții –srl SFINTIT, mestecatul în silă al orbitului, bonul fiscal, zâmbetul frigid ca expresii ale anodinului și artificialului. Prigonirea săracilor, muritul de foame, „munca” prin tramvaie și starea de miros insuportabil pot reprezenta imagini ca expresie a mizeriei de diverse forme. Compromisul și artificialul sunt de asemenea surprinse prin imagini forță sugerate de „numărul amantei”, „costumele armani” purtate de yoghini, „portiera” spre nirvana , admirabila plasare în derizoriu a unor manifestări de tip inițiatic, ca să nu mai vorbim de impenetrabilele poziții de sex virtual. Toate acestea dau măsura unei existențe alienate faă2 de, poate, Dumnezeul autentic.
Avem așadar în față un poem care ne prezintă în prim plan „o secțiune desfășurată” prin ceea ce am putea numi „existența umană la început de mileniu trei”. Secțiunea ne relevă, asemenea unui clișeu tomografic „tumorile existențiale” de care suferim.
Este ca un semnal de alarma pe care poetul, cu mijloacele de care dispune îl trage. El și-a făcut datoria. De acum încolo alții ar trebui să intervină.
Aceasta ar putea fi, după mine semnificația profundă a poemului.

Ion Corbu Movileanu

PS: Am scris acest comentariu ca un exercițiu de lectură. El nu este contra cuiva sau pentru cineva. El nu are pretenția „decriptării” unui mesaj fără echivoc. El este rezultatul „reflectării” conținutului poematic în spațiul meu cultural existențial subiectiv. Analogizând un pic pot afirma ca poezia este ca un dans în care atât autorul cât și lectorul trebuie să facă pași. Aceștia au fost pașii mei de răspuns la pașii provocatori ai autorului.