Jurnal
apocalipsa după nimeni
1 min lectură·
Mediu
nimeni nu știe să închidă ușa
pașii lui se îndoaie în x-uri mărunte
lumea se așează sub linie
cu identitățile inversate
n-am putere să răsfoiesc un chip
cota nu poate fi găsită în depozit
șiruri lungi de texte străbat pereții
clanța de la îndemâna piticilor
își răsuflă cheile spiralate
bagaje desfăcute care și-au uitat numele
calculatoare își dau întâlnire
sărutându-se în schimburi reciproce de IP-uri
pașii lui se îndoaie în x-uri mărunte
lumea se așează sub linie
cu identitățile inversate
n-am putere să răsfoiesc un chip
cota nu poate fi găsită în depozit
șiruri lungi de texte străbat pereții
clanța de la îndemâna piticilor
își răsuflă cheile spiralate
bagaje desfăcute care și-au uitat numele
calculatoare își dau întâlnire
sărutându-se în schimburi reciproce de IP-uri
044582
0
pozitia autorului pare ca ar fi aceea a unui observator detasat, un outsider.
asta a fost senzatia mea la lectura poeziei tale, Mircea.
si mi-a placut tocmai pentru faptul ca eu sunt intr-o perioada \"tulbure\" a cuvantului.
la recitire, cu acelasi bine,
Dana