Mircea Iosub

intr-adevar, titlul poate sugera o alta tonalitate, un cu totul alt registru, dar de-acolo mi-a venit inspiratia si n-am vrut sa renunt la el. totul e ca un joc, nu a scris nimeni ca acest text ar fi o `poezie`, ar putea fi la fel de bine `cugetari`. ma bucur cezara te-ai incalzit o clipa in fata acestor randuri.

va mai astept! al vostru

intr-adevar, atat ... e de ajuns :)

As spune ca este o atmosfera apasatoare in acest poem : un clopot mai mare ca un om, sunetul devine ceva mecanic, timpanul `trage la coasa`, umbra lasa `semne`, monetaria bate `metal greu`. Dar toate aceasta apasare, incrancenare poate se termina intr-o incercare de evadare, de eliberare (oare o tentativa de normalitate? : `de-ar crește iarba înaltă soarele ar lumina doar ziua`)

in om bate un gong
pasari mecanice trag ultima coasa
in femeie bate un gong
mainile ei se inalta spre soare

e zi
e seara
zvonuri se perinda prin tara

grabit
urcand spre culmile disperarii
omul se juca de-a Noe printre trotuare
furand culorile lui Dumnezeu

in primul rand bine-ai venit pe acest site. Poemul tau creioneaza intr-adevar o ora a pustietatii, sunt numai 3 personaje care se pot contopi usor in unul singur, in nimeni. versurile povestesc despre un razboi dur si sustinut cu sau fara dusman, dar o lupta care te angajeaza si te incalzeste, lupta pentru o viata mai buna. pana si acel tine catre care te indrepti nu e acasa, nu exista, nu exista acasa, nu e loc pentru nimeni e locul nimanui.

ma gandesc la A ca la un mormant frumos , la care trebuie truda, forma piramidala a lui A , lucrul cu zalelel otelul lemnul madularele , A ca adapost in noaptea vesniciei , A ca un sac-cutie-casa a linistii, fara nici un culoar secret cu exteriorul , A complet ca o casa frumoasa , ca o aripa de inger, moarteA e grija altora ...

zâmbet de ploaie -
seara paradisului
pe+un geam aburit

uneori acele note `informative` poarta atata magie in ele. intr-adevar, textul este preluat dupa un eseu `stiintific`, caruia eu sper sa-i fi redat amprentele poetice. cred ca poezia sta in lucrurile cele mai simple, indiferent ce forma ar lua.

multumesc pentru semnele de trecere!

intr-adevar strofa a doua `curge` mai bine , insa ambele sunt scrise dintr-o suflare , asa cum le-am trait , asa cum s-au intamplat. daca ceva este/pare lacrimogen , inseamna ca asa a fost.

multumesc din nou pentru cuvintele frumoase .

multa lumina !

se pare ca traseele intunecoase inc anu si-au pierdut rostul, cu fite sau fara fite cu fericire experimentala su experientiala, jupuirile raman totusi jupuiri.

sper ca de fiecare data cand vei merge la culcare sa gasesti cat mai deschisa usa inimii!

mircea

de remarcat : un somn verde zăcea în ochii tăi

consider ca aceste versuri puteai fi mai mult prelucrate, evitandu-se expresii de genul `oftat amărui`, `urcuș atât de greu`, `un corb croncănea` alaturi de frazarile pretentioase :`băutură ideală a nefericirii`

mi-a placut mai mult prima strofa , cu elefantele cu fluturasi in urechi si tigarile bete , a doua strofa parca isi pierde puterea imaginativa

beep!

multumesc pentru trecerea iluziilor mele Cristina

si ziua se facu noapte si noaptea se facu zi

te mai astept in acest prezent

mai incearca Florinel , cu cat incerci mai mult submarinele vor fi tot mai galbene , minunile vor fi tot mai minunate , iar noptile vor zbura repede si vor lasa loc luminii :)

buna andrei si mersi ca te-ai aplecat peste textul meu. ai dreptate , prima strofa introduce oarecum in atmosfera , iar finalul , mereu mi-au placut finalurile :)

permite-mi sa te contrazic in aprecierea pe care o faci celei de-a doua strofe , cu siguranta nu e o elita estetica , dar nu e nicidecum moarta . fiind vorba de o personala , poate fi considerata chiar trunchiul , mesajul , caruia apoi i-am cautat valuri de poezie pentru a putea fi publicat aici . doar o parere :)

un ultim multumesc de trecere ...

La multi ani Raluca !

si toate bucuriile sa se adune la tine-n gradina (frumoasa ca-n poza de mai sus)

Criticile mele sunt doar cateva observatii subiective , jucandu-se pe marginea esecului , dar eu cred ca un esec asumat asa cum trebuie va aduce un spor de intelepciune ...

...n-as dori sa te opresti dintr-un asemenea scris - pana la urma conteaza.

Un text inegal . Formulari pretentioase langa vorbe de claca . Din primul alineat inteleg ca tu crezi in creatia ca vocatie , care ar trebui sa fie singura preocupare a celui `ales` sau `blestemat`. De obicei in astfel de cazuri nu femeia este cea indiferenta , ci barbatul , creatorul mult prea preocupat de lumea sa interna . Cunosc un caz real , mai tragic decat al tau , in care ea ii spune ca i-a oferit totul , iar el raspunzand ca inca nu , ea se sinucide . Personal , nu vad intr-o astfel de situatie cazul ideal de dragoste . Eminescu spunea ca geniul nu poate fi fericit , dar nici nu ii poate face astfel pe ceilalti.

Nu voi intra in psihologia creatorului , voi semnala doar o contradictie , caci scrii la un moment dat `îți mângâi tot ce vreau fiindcă dorești cu tot sufletul să mi te dăruiești` , ceea ce nu exprima chiar nepasare din partea lui pentru tine , ci din contra , acel `vreau` sugereaza ca mai degraba tu esti cea detasata .

Fiind vorba de un jurnal ma voi opri aici , nu fara a-ti semnala , pe langa unele stangacii in exprimare , doua `abateri` : `innot` se scrie cu un singur `n` si `insumi` in cazul unei persoane de gen feminin devine `insami` .

Am castigat o adevarata familie spirituala

sper sa nu va pierd increderea si impreuna sa ne regasim intru lumina

multumesc tuturor celor care mi-au adresat cateva cuvinte

sinceritatea voastra ma obliga :)

profund recunoscator

Mircea

La multi , multi ani Diana si o constelatie de bucurii !

p.s. : te asteptam pe la noi ..