Poezie
invocare
1 min lectură·
Mediu
undergroundul acesta grăbit al sufletului îmi repugnă
fac mereu același traseu întunecos înspre mine
într-o zi am sa eclozez într-un alt eu
cu care mă voi afișa fițos lumii
desigur regenerarea la alb poate fi dureroasă...
voi schița bruioane de fericire experimentală
după fiecare incursiune fulger în dosul pielii tale
n-am de ce să regret jupuirile ca stare de fapt
unghiile îmi știu demult meteahna și tot cresc
dacă tu mi-ai deschide ușa din centrul inimii
m-aș volatiliza într-o dulce zbatere a pleoapei
de fiecare dată când mergi la culcare
azi las nebunia să-mi răsucească sângele
până dincolo de delirurile psihotrope ale venelor
mâine însă voi invoca o perisabilitate a gândului
și voi ține scurte momente de reculegere
în memoria unei amintiri
cu identitate necunoscută.
024321
0
sper ca de fiecare data cand vei merge la culcare sa gasesti cat mai deschisa usa inimii!
mircea