Poezie
invocare
1 min lectură·
Mediu
undergroundul acesta grăbit al sufletului îmi repugnă
fac mereu același traseu întunecos înspre mine
într-o zi am sa eclozez într-un alt eu
cu care mă voi afișa fițos lumii
desigur regenerarea la alb poate fi dureroasă...
voi schița bruioane de fericire experimentală
după fiecare incursiune fulger în dosul pielii tale
n-am de ce să regret jupuirile ca stare de fapt
unghiile îmi știu demult meteahna și tot cresc
dacă tu mi-ai deschide ușa din centrul inimii
m-aș volatiliza într-o dulce zbatere a pleoapei
de fiecare dată când mergi la culcare
azi las nebunia să-mi răsucească sângele
până dincolo de delirurile psihotrope ale venelor
mâine însă voi invoca o perisabilitate a gândului
și voi ține scurte momente de reculegere
în memoria unei amintiri
cu identitate necunoscută.
024.333
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Nicolae Groza
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Nicolae Groza. “invocare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/246091/invocareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGMircea, da traseele intunecoase nu-si pierd rostul, ele duc pana la urma spre lumina. Multumesc de gandurile tale frumoase. :)
0
sper ca de fiecare data cand vei merge la culcare sa gasesti cat mai deschisa usa inimii!
mircea