Mihalcea Maria

Cred că această poezie trezește emoția din amalgamul ăsta rătăcit al amintirilor sau al urmărilor.
A fost totul ca o secvență ruptă dintr-un film românesc de buget redus, însă cu o poveste înduioșătoare, supusă inimilor tuturor.

mama ei de viață
mama lor de întâmplări
mama lui de suflet ...

Vorba domnului Victor Țarină : realitatea este crudă.
Când îți impui să exprimi realitatea în niște versuri, trebuie să o simți, iar dvs o simțiți și nu numai. Simțim și noi talentul - naturalețea - dar și munca fără de care o impresie optimă nu ar exista.

multumesc foarte mult Sebastian, o sa tin cont de sfatul tau si ma voi duce la un atelier de poezie.
si apreciez sincer recomandarile facute
si sa speram ca va exista un volum de debut vre-o data :D

multumesc inca odata.

va multumesc f mult pentru sfat, am sa tin cont de spusele dvs.

va mai astept si cu alte opinii.

va multumuesc foarte mult pentru sfat si am sa tin cont de ceea ce ati spus.
o sa lucrez mai mult pe sugestie, sa fiu mai la obiect.

va mai astept cu alte opinii despre scrierile mele.

nici nu știu cum să mă adresez, așa că o spun direct.

îmi place că mai sunt oameni pe lume, așa ca dvs, care fac abstracție de ceilalți și aplică în scris gandurile lor cu o maximă simplitate, subtilitate și evident naturalețe.

o persoană care nu s-ar fi simțit ruptă de \"răutatea asta din lume\" nu ar fi putut scrie ceva care \"alunecă\" atât de bine.
cred că textul este unul romantic, \"lumea pietrelor\" reprezintă o lume ne-nțeleasă, dar ați rămas acolo, cu riscul de a nu fi găsită de nimeni, dar nu era un risc, mai degrabă o dorință.
probabil... melancolie, iubire, teamă, dar și fericire.
v-aș fi dat un plus, însă nu am cum.

chestia asta (clipul) chiar te face să aștepți... care după părerea mea, e ceva inutil.
versurile acelea, exprimă doar așteptare...și tăcere, îți golește complet capul de alte gânduri cum ar fi: oare am să descopăr ceva la final? ceea ce am descoperit era ceva care deja știam și simțeam și... eu cred că v-a ieșit foarte bine din moment ce doreați să exprimați tăcerea și așteptarea chiar exagerată, numai că nu pare ca o fisură, ci mai degrabă o fundătură, din care nu scapi.

începutul poemului este unul foarte comun, chiar ți se pare ceva prea banal, însă pe cât înaintezi, printre rânduri găsești confuzia, găsești sentimente poate la fel de comune, dar răpitoare, reprezentate cu o măiestrie absolută, care te fac să-ți pui întrebarea: oare și mie mi s-a întâmplat? și evident la un moment dat îți repeți în sinea ta: da mă, da, așa e, exact așa.

foarte bine cunoașteți acest sentiment pe care mai devreme sau mai târziu îl simțim cu toți, însă numai unul dintr-o sută îl poate reprezenta atât de frumos și pe-nțelesul tuturor.

a doua strofă zic eu este una memorialistică, inițiază o imagine surprinzător de clară. pur și simplu îți deschide inima.

\"un zâmbet gratis
cu un cui ruginit\" -- cu aceste 2 versuri cred că ai putea să închei orice armistițiu. o poezie realistică, chiar naturală, însetată de atitudinea ostilă și emfatică a omenirii.

felicitările mele.

Am citit cu cea mai mare plăcere.
Ador pasajele dialectice, în amănunt, deoarece demonstrați cu adevărat că sunteți un bun scriitor: simplitatea și ușurința cu care abordați aceste cuvinte, expresii este remarcabilă, încât - zic eu - face pe oricine să intre în \"poveste\", dar nu numai; faptul că arătați că nimic nu vă este străin și cu o deosebită subtilitate v-ați putea pune chiar și în locul unei perne - spre exemplu - denotă succesul scrierilor dvs.
Sunt unele pasaje umoristice - evident la fel de naturale, la fel de subtile, emoționante chiar - în fragment care sporesc curiozitatea cititorului și atrage după sine cât mai multe aprecieri.

Încă odată vă spun câtă plăcere mi-a făcut să citesc acest fragment.

această înăbușeală vine de jos în sus, chiar și prin niște cuvinte poți să simți înfierbânțeala pământului care te cheamă și toți fiorii atât de bine descriși aici, însă nu în ultimul rând, acea \"stea căzătoare în mine\" care cred eu că este o speranță vitală.

o imagine atât de complexă, căci n-am putut să nu comentez.

Abia aștept să o citesc.

îmi place foarte mult, mai ales că mă duce cu gândul către o melodie simpatică foc \"Scrisoare către Fat-Frumos .. Vama Veche\"
Îmi place foarte mult că ați folosit elemente originale spre exemplu \"domnul Pa\", diferite nume care procesează în imaginația noastră într-un fel în care o dezvoltă și nu în ultimul rând apreciez faptul că sunteți pe înțelesul tuturor.
Felicitări.

eleganța se subânțelege prin simplitate.
un text care se simte.
cuvintele curg precum lăptișorul în ciocul vrăbiuțelor.
se vede cu câtă ușurință ați potrivit cuvintele, îmi place la nebunie când un text nu este scris forțat.

Ce poate fi mai elegant decât naturalețea și sinceritatea unui suflet?
Penibili si maneliști sunt cei care se forțează să găsească într-o cutie de plastic naturalețea, cei care se leagă de un balastru al aparențelor, al falselor emoții, sunt penibili cei care se află în emfază, cei care se află în contradictoriu cu ceea ce este pur și neatins.



În secolul 21 se vede clar că fake-urile îți iau ochii.

Într-adevăr o poezie care a știut să-și facă loc în inima mea și nu numai...
Mi-a plăcut incredibil de mult, bravo!

mulțumesc că mi-ai atras atenția.
mai am multe de învațat și sper că data viitoare voi fi mai atentă.

apropo de ghicitoare, mi se pare foarte reușită, dar evident îi puteai ridica gradul de dificultate la un nivel mai superior. chiar și așa imi place

fiori, pasiune și multă discreție totodată insa poate fi destul de albastră pentru a putea fi considerată extravagantă.
florile de cicoare vor apăsa mereu asupra sufletelor vi.

mi-am format o imagine foarte complexă cu privire la ceva atât de dens.
ai exprimat într-adevăr subiectiv pasiunea, sau mai bine spus \"teorema dragostei\".
metaforele sunt bine plasate acoperind limpezimea poeziilor comerciale.
aș spune că este o poezie pe cât de naturală, pe atât de subtilă.
\"între noi bunul simț se pierde, devenim primitivi, prea obosiți să fim eleganți\" ultimul vers denotă câtă eleganță există în naturalețe.

ca marul copt reprezinta trecerea prin viata, right? marul copt fiind chiar tu, un batran confuz si uscatit care pretuieste amintirile asa cum se cuvine insa incercand sa.si ascunda sentimentele; un batran credincios lui Dumnezeu, care inca isi iubeste parintii, dar a carui visare si speranta nu se va termina niciodata. \'cartea\' este o metafora care simbolizeaza amintirile lasate de catre parinti, iar \'capsunile de la frigider\' sunt un simbol al vitalitatii, al prospetimii. Batranul este infundat intr.un sentiment al mortii, care il turbeaza, nemai putand sa observe lucrurile minunate din jurul sau, incercand sa se linisteasca cu privire la moartea lui convingandu.se singur ca inainte de asta ii vor fulgera cu putinta cele mai frumoase momente din toata viata.
imi place foarte mult poemul dumitale, chiar daca e trist, aspira spre un optimism induiosator (zic eu), sper ca am inteles corect ceea ce vroiai sa transmiti. sunt sigura ca am avut si eu cate ceva de invatat de aici. felicitari!

eu sunt mica , sunt noua pe aici. nu stiu multe. dar ce imi place, imi place. foarte profunda scriere, mi.a creat o imagine complexa in minte, ceea ce conteaza.toate cuvintele se leaga, creeaza un sens si apoi ma inspira ; imi place unghiul de observatie a timpului.