Poezie
Stavroghin
2 min lectură·
Mediu
nu este doar un personaj cu mâinile tăiate, este iubitul meu
în el au loc alunecări de teren, polii se schimbă
peste mine cad pietre, trăiri convexe, am nevoie de un tub cu oxigen
inima mea este un porumbel înghețat căzut de la balcon cu picioarele-n sus
oamenii o privesc și atît, are brumă pe partea din față și craniul fracturat
din ea se desprinde un colaj foto cu noi în vremurile bune
inundații, grindina tocește retina, venele atîrnă ca niște țurțuri
se uitată în dreapta, în stînga, pe nimeni nu interesează gestul ingrat
o ascunde la piept ca și cum ar fi furat ceva
despică strada și intră-n ea cu o bucurie incandescentă
zăpada se topește, asfaltul, pămîntul, gratiile de la gura de canalizare
nu fiindcă începusem să facem dragoste așa aproape morți
în văzul lumii ci pentru că începuse o ploaie ciudată
un amestec de forfotă interioară și picături de sudoare
închide umbrela sub acest poem nu plouă
e doar o halucinație care se învârte inevitabil în jurul acestei prăbușiri
dăm din brațe până când învățăm lecția întrupării
un filosof care a văzut scena și-a acoperit fața cu ambele mîini
eu m-am înroșit surprinsă la întrebarea lui „ce este arta domnișoară?”
în ficțiune este mai ușor de trăit, toți porumbeii mor
în timp ce vin stoluri să bea apă din obrajii crăpați
eu sunt arta, un univers căzut de la etajul 10
spartă în mii de bucăți, cioburi tumefiate
iarba crește nepăsătoare printre degete
am să completez realitatea cu un pumn de sare
mi-am luat hainele, Stavroghin a rămas lipit
a trecut peste el camioane, sublima poezie
nimic nu a salvat aparența, și ca soluție definitivă
am ales să ne vedem și a doua zi până reușim să învătăm lecția întrupării
între noi bunul simț se pierde, devenim primitivi, prea obosiți să fim eleganți
în el au loc alunecări de teren, polii se schimbă
peste mine cad pietre, trăiri convexe, am nevoie de un tub cu oxigen
inima mea este un porumbel înghețat căzut de la balcon cu picioarele-n sus
oamenii o privesc și atît, are brumă pe partea din față și craniul fracturat
din ea se desprinde un colaj foto cu noi în vremurile bune
inundații, grindina tocește retina, venele atîrnă ca niște țurțuri
se uitată în dreapta, în stînga, pe nimeni nu interesează gestul ingrat
o ascunde la piept ca și cum ar fi furat ceva
despică strada și intră-n ea cu o bucurie incandescentă
zăpada se topește, asfaltul, pămîntul, gratiile de la gura de canalizare
nu fiindcă începusem să facem dragoste așa aproape morți
în văzul lumii ci pentru că începuse o ploaie ciudată
un amestec de forfotă interioară și picături de sudoare
închide umbrela sub acest poem nu plouă
e doar o halucinație care se învârte inevitabil în jurul acestei prăbușiri
dăm din brațe până când învățăm lecția întrupării
un filosof care a văzut scena și-a acoperit fața cu ambele mîini
eu m-am înroșit surprinsă la întrebarea lui „ce este arta domnișoară?”
în ficțiune este mai ușor de trăit, toți porumbeii mor
în timp ce vin stoluri să bea apă din obrajii crăpați
eu sunt arta, un univers căzut de la etajul 10
spartă în mii de bucăți, cioburi tumefiate
iarba crește nepăsătoare printre degete
am să completez realitatea cu un pumn de sare
mi-am luat hainele, Stavroghin a rămas lipit
a trecut peste el camioane, sublima poezie
nimic nu a salvat aparența, și ca soluție definitivă
am ales să ne vedem și a doua zi până reușim să învătăm lecția întrupării
între noi bunul simț se pierde, devenim primitivi, prea obosiți să fim eleganți
064.437
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 306
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “Stavroghin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/13891898/stavroghinComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LOCarmen,
mie îmi place dar LIM are dreptate, e prea dens textul.
Îți dau un sfat, adică eu aș alege liniile de forță și aș distanța în strofe, dar tu ești stăpâna.
liviu ofileanu
mie îmi place dar LIM are dreptate, e prea dens textul.
Îți dau un sfat, adică eu aș alege liniile de forță și aș distanța în strofe, dar tu ești stăpâna.
liviu ofileanu
0
CSLIM,
eu asta am și urmărit ceva complex, aproape inexplicabil, dens din punct de vedere al imaginilor, emoțiilor, ceva după care să doară capul.
Liviu,
în timp ce lăsai comentariul eu deja spațiam, cu asta sunt de acord, pentru o vizualizare mai clară. linii e forță, ar fi câteva, dar deocamdată las așa.
mcm
eu asta am și urmărit ceva complex, aproape inexplicabil, dens din punct de vedere al imaginilor, emoțiilor, ceva după care să doară capul.
Liviu,
în timp ce lăsai comentariul eu deja spațiam, cu asta sunt de acord, pentru o vizualizare mai clară. linii e forță, ar fi câteva, dar deocamdată las așa.
mcm
0
MMmi-am format o imagine foarte complexă cu privire la ceva atât de dens.
ai exprimat într-adevăr subiectiv pasiunea, sau mai bine spus \"teorema dragostei\".
metaforele sunt bine plasate acoperind limpezimea poeziilor comerciale.
aș spune că este o poezie pe cât de naturală, pe atât de subtilă.
\"între noi bunul simț se pierde, devenim primitivi, prea obosiți să fim eleganți\" ultimul vers denotă câtă eleganță există în naturalețe.
ai exprimat într-adevăr subiectiv pasiunea, sau mai bine spus \"teorema dragostei\".
metaforele sunt bine plasate acoperind limpezimea poeziilor comerciale.
aș spune că este o poezie pe cât de naturală, pe atât de subtilă.
\"între noi bunul simț se pierde, devenim primitivi, prea obosiți să fim eleganți\" ultimul vers denotă câtă eleganță există în naturalețe.
0
CSo teoremă încurcată, trebuie să fii puțin abil să nu încurci unghiurile și să găsești rezultatul potrivit.
0
TD
Stavroghin, iubitul tau pana la identificare, marcat de masive prefaceri cosmice. Singuratate, maretie, prabusire-se plateste la scara mare. \"Un filosof... si-a acoperit fata cu ambele maini.\" Nu ti-a mai ramas decat sa inveti lectia intruparii, sa mai salvezi ce se mai poate salva. Un \"colaj foto din vremuri bune\" a ramas intact.
0
LIM.