Jurnal
piatra
lighioana
1 min lectură·
Mediu
locuiam într-o piatră. nu știu de când pentru că nici eu nu aflasem de la început și piatra nu știa că e locuită. într-un târziu i-am dat un nume. trebuia s-o strig cumva. oricum despre mine nu mai știam mare lucru.
aveam și o umbră din care rupeam ca dintr-un pom înalt. mă bucuram ca un copil când ea crește la loc când vedeam că pot să mă bazez pe chestia asta. nici măcar nu durea. rupeam mușcam din ea ca dintr-un măr și nimic. lumea rămânea întreagă.
de câte ori ploua piatra cânta ușor. murmuram deodată cu ea ca într-un zumzet și mă bucuram că nu aude nimeni. treceam cântecul meu în lumea pietrelor și era bine. nu-mi era frig. aș fi vrut să plouă oricât.
totuși i-am dat pietrei un nume. am simțit nevoia s-o strig. dar nu făceam asta în fiecare zi. nu. o strigam numai noaptea când era în pericol când ea visa un deșert și nu puteam s-o las acolo. ar fi măcinat-o pustiul.
0127.134
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “piatra.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/13894557/piatraComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LADistincție acordată
partea cu umbra din care rupeai ca dintr-un pom inalt, si faptul ca ea crestea la loc. si imaginea de final cu piatra in pericol de a fi macinata de pustiu e buna, dar parca ar fi trebuit cumva scrisa altfel, asa parca taie din efect. adica as scoate optativul de acolo.
in ansamblu, un poem despre singuratate, eterogen ca piatra despre care e vorba. cu toate ca se locuieste intr-o piatra, universul este deschis si ploua. ploua cu o candoare aproape copilareasca. de remarcat simplitatea limbajului si modul subtil de creare a starii si emotiei. acesta este plusul cel mare al tecstului.
in ansamblu, un poem despre singuratate, eterogen ca piatra despre care e vorba. cu toate ca se locuieste intr-o piatra, universul este deschis si ploua. ploua cu o candoare aproape copilareasca. de remarcat simplitatea limbajului si modul subtil de creare a starii si emotiei. acesta este plusul cel mare al tecstului.
0
NC inchiderea in piatra, locuierea pietrei pe dinauntru, ar putea fi o alta forma de a te refugia, de a-ti ascunde fragilitatea, sensibilitatea, de atrocitatea unui real impulsiv si iminent,
o rafinata viziune de meditatie, foarte discret sugerat finalul !
ganduri bune
anana
o rafinata viziune de meditatie, foarte discret sugerat finalul !
ganduri bune
anana
0
IMvăd aici un poem despre nevoia locuirii de sine...prin cuvânt...ioana vorbește...
0
IPlocuiam într-o piatră
de câte ori ploua piatra cânta ușor
murmuram deodată cu ea ca într-un zumzet și mă bucuram că nu aude nimeni
treceam cântecul meu în lumea pietrelor și era bine
într-un târziu i-am dat un nume
am simțit nevoia s-o strig
o strigam numai noaptea când era în pericol
când ea visa un deșert și nu puteam s-o las acolo
într-o noapte am visat eu deșertul din visul pietrei
și-n mijlocul deșertului o gară fără linii
lume multă în așteptarea unui tren
de câte ori ploua piatra cânta ușor
murmuram deodată cu ea ca într-un zumzet și mă bucuram că nu aude nimeni
treceam cântecul meu în lumea pietrelor și era bine
într-un târziu i-am dat un nume
am simțit nevoia s-o strig
o strigam numai noaptea când era în pericol
când ea visa un deșert și nu puteam s-o las acolo
într-o noapte am visat eu deșertul din visul pietrei
și-n mijlocul deșertului o gară fără linii
lume multă în așteptarea unui tren
0
DCioana,mie imi place cum scrii. insa, de data aceasta zic pas
0
CSde la a locui într-o piatră la a locui cu o piatră
textul tău mi-a amintit de \"piatra-ca animal de companie\", știam că în America cineva vinde pietre de companie, sunt mai ușor de întreținut decât un câine sau pisoi, îi dai nume, o speli, o poți certa, o poți lua liniștit în concediu:):), era în jur de 50$ una, plus că nu cere prea multă afecțiune, este o terapie interesantă.
aș renunța la expresiile:
mușcam ca dintr-un măr, ar fi măcinat-o pustiul, sunt destul de perimate.
mcm
0
MMnici nu știu cum să mă adresez, așa că o spun direct.
îmi place că mai sunt oameni pe lume, așa ca dvs, care fac abstracție de ceilalți și aplică în scris gandurile lor cu o maximă simplitate, subtilitate și evident naturalețe.
o persoană care nu s-ar fi simțit ruptă de \"răutatea asta din lume\" nu ar fi putut scrie ceva care \"alunecă\" atât de bine.
cred că textul este unul romantic, \"lumea pietrelor\" reprezintă o lume ne-nțeleasă, dar ați rămas acolo, cu riscul de a nu fi găsită de nimeni, dar nu era un risc, mai degrabă o dorință.
probabil... melancolie, iubire, teamă, dar și fericire.
v-aș fi dat un plus, însă nu am cum.
îmi place că mai sunt oameni pe lume, așa ca dvs, care fac abstracție de ceilalți și aplică în scris gandurile lor cu o maximă simplitate, subtilitate și evident naturalețe.
o persoană care nu s-ar fi simțit ruptă de \"răutatea asta din lume\" nu ar fi putut scrie ceva care \"alunecă\" atât de bine.
cred că textul este unul romantic, \"lumea pietrelor\" reprezintă o lume ne-nțeleasă, dar ați rămas acolo, cu riscul de a nu fi găsită de nimeni, dar nu era un risc, mai degrabă o dorință.
probabil... melancolie, iubire, teamă, dar și fericire.
v-aș fi dat un plus, însă nu am cum.
0
CRimi plac pietrele am avut o colectie cand eram mica. scrii frumos. esti sensibila. imi place ce gasesc in pagina ta. bia
0
AMdar are un nume?
curios - de ani de zile ma intorc la versul tau, de ani de zile, se zbate o boare de frica de adinc
o cadere libera parca
curios - de ani de zile ma intorc la versul tau, de ani de zile, se zbate o boare de frica de adinc
o cadere libera parca
0
INDragii mei, vă mulțumesc mult pentru răbdarea de a va opri asupra unei pietre. Nu ati aruncat cu ea in mine...:) și asta mă bucură.
Vă mai aștept cu drag,
i.
Vă mai aștept cu drag,
i.
0
EGInteresanta idee . Piatra mi se pare atat expresia autoizolarii cat si a trainiciei sentimentelor. frumos.
0
e incorporat in poem
un poem narativ si limpede; intensitate inspirata a rostirii, aparte, epuizant asemeni unei spovedanii
placut mult