Mihai Robea

nu avea sens ca limba sa se schimbe, fiindca modul de viata al traco-dacilor a ramas cam acelasi, axat in principal pe agricultura si cresterea animalelor, cam toate lucrurile din jurul lor au ramas aceleasi, nu era nevoie de cuvinte noi care sa denumeasca ce era deja numit.. fara a mai lua in considerare caracterul inchis al comunitatilor..iar eu am o banuiala...ca tocmai anul 106(care a marcat sfarsitul unui razboi total fara precedent) a inchis in forma cunoscuta comunitatile rurale traco-dace(mai ales pe cele din munti - si nu ma gandesc doar la momarlani). Putem admite ca a existat, la limita, o asimilare a unor neologisme, patrunderea in limba a unor sinonime, mai ales in zonele din jurul centrelor administrative(pentru provinciile cucerite), dar asta e altceva; cum tot altceva este si faptul ca dacii care au patruns in armata si administratie au invatat(intr-o masura mai mare sau mai mica) latina folosita in administratie.
Dar ..de ce credeti ca TREBUIA musai sa se formeze o limba noua - străromâna -sau daca este o consecinta formarea acestei străromâne...carui fapt datoram parasirea celeilalte limbi..din moment ce viata traco-dacilor nu s-a schimbat fundamental nici dupa trecerea treptata la crestinism - in forma ortodoxiei? Fiindca eu nu cred ca străromâna din secolul al V-lea era mai străromână decat cea a cronicarilor. Acum e posibil ca străromâna sa fi umblat asa putin brambura si sa fi ajuns pana in Grecia (daca presupunem ca aromâna e o străromână batuta de soarta), apoi dubios in Balcani.. Austria...sa fi urcat pana in Cehia(ce e drept comunitatile de vlahi de aici s-au redus considerabil in ultimul secol) si vorbesc mai mult limba oficiala a tarilor respective, dar cuvinte comune au ramas. Daca scadem grupurile traco-dacilor, numiti apoi \'vlahi\', care e posibil sa se fi imprastiat in Europa dupa anul 106, pana tarziu si cu alte motivatii, si tot mai raman, fiindca au vestigii traco-dace in preajma, ba chiar s-au \"trezit\" pe vetrele acestor traco-daci. Cat despre rationamentele lingvistilor...functioneaza ca niste sisteme inchise si pot proba, sustine convingator puncte de vedere situate la antipozi, ciudat lucru!!

mi-a placut inceputul, ritmul propus in primele versuri:
\"ai putea sa-mi lasi frica
timpul ca o cursa nebuna in palmele mele\", poate as risca aceasta mica schimbare
..ca un pod nemasurat peste ape...
..de ce nu simplu Quijote?
Acel \"sa fim\" temporizeaza, stopeaza chiar.., pana la urma ramane o urma, o fulgerare, lasati instinctul sa va conduca, bruma de nebunie - in sensul expresivitatii ramase apoi
...\"tacerea devine o curva\", o formulare puerila, nu-mi spune nimic altceva decat ce am mai auzit de prea multe ori.


nu puteti scrie poezie decat daca intr-o zi aruncati tot ce ati citit si comunicati cu ceea ce sunteti

cam toate teoriile pe care le sustineti aici au fost facute praf si vanturate inca de pe vremea bunicii - de zeci de cercetatori si istorici români; sa spunem ca ele nu mai corespund nivelului actual al cunoasterii noastre despre...din respect pentru mari istorici români. Si aici e mai bine sa tacem, sa nu scurmam cu batul prin jar, din multiple considerente.
Daca ati gati o pisica si i-ati lega o tinichea de coada, aceea a Romanizarii, ar avea mai mult succes, s-ar lua copiii dupa ea chiuind pana la portile Italiei, in Alpi, unde pana si romanșii au mai multe in comun cu stravechea civilizatie a traco-dacilor, incepand cu arhitectura caselor batranesti pana la cuvinte din graiul lor, pastrate inca si acceptate pana si de romanisti ca facand parte din fondul de baza al limbii dacilor. S-a pastrat aceasta putinta de a ne intelege si azi cu numeroase comunitati pana hat-departe in Ucraina, pana in satele care vorbesc si azi o limba cam aceeasi cu a noastra, chiar daca nu prea stiu ei de unde se trag si de ce o vorbesc, fiindca o vorbesc de cand se stiu, este ceva cutremurator aici, dar nu conteaza, Dumneavoastra aratati-ne calea spre Adevar, ingropati-ne in teorii, desenati-ne cum am fost romanizati!

succes!

ar merge mai bine \"când tu în veci\", insa e parerea mea
poate ar trebui sa reflectati daca \"norme\", \"protocolul\", \"luciditatii\"(in acest context) fac parte din economia poeziei, daca nu impacienteaza firescul/ echilibrul pe care il propuneti - in primele doua strofe

sunt versuri care deschid o cale spre poezie

Ma intreb ce s-ar intampla daca medicul ar opera cu mana bolnavului anesteziat.
Apoi ma intreb de cati critici a avut nevoie literatura sud-americana sa faca implozie(si nu am nimic cu criticii). Si ma mai intreb ce se intampla intr-o lume in care medicii sunt mai numerosi decat cei considerati sanatosi. De unde vor fi recrutati acesti medici?
In fata unor alternative impinse pana la sacralizarea imbecilitatii si a baiguielii/tanguielii, in fata unor eforturi(esuate) de a fixa resorturi si mecanisme bolnave, de a gasi explicatii in plan artistic(mai mult sau mai putin), oare ce ar trebui sa faca un critic PENTRU A NU CONTRIBUI DAUNATOR la cate si mai cate? De asta zic ca uneori este bine sa te opresti sa cugeti, sunt momente cand lucrul acesta devine imperios necesar, nerabdarea se poate transforma in handicap atunci cand acel altceva, mereu altceva nu are consistenta pentru a trece intr-un plan viabil, un discurs alternativ este de multe ori o optiune personala care nu acopera si nici nu se apropie de ceea ce ESTE, chiar daca noi suntem convinsi de asta, de multe ori suntem lunatici, ...Te regasesti doar departandu-te suficient de tine insuti..spunea Eliade, poate ar trebui sa-l credem mai ales cand interesul nostru se transforma in obsesie si ne afecteaza discernamantul. M-am regasit de multe ori in ce a spus Eugen Simion fiindca pledeaza pentru echilibru, de multe ori o face stralucit. Insa as fi gata oricand sa imbratisez o constructie/o teorie noua daca as simti ca buna-credinta si respectul pentru acele valori imuabile este la el acasa. Stiu ca nu are apetitul pentru un transfer printr-o gaura de vierme(nu o spun in sens peiorativ), iar eu ma intreb ca cititor care sunt acele criterii estetice REALE care pot contura acest TRANSFER, ma gandesc ca momentan nu exista inca, poate nici combustibilul necesar, desi combustia in forma pasiunilor/ambitiilor noastre e reala.
Subscriu la ce a spus Florin Caragiu - mai aplicat decat mine - chiar daca am urmarit judecati ale lui Felix Nicolau care stau in picioare.

\"fiți înțelepți ca șerpii ... \" ar putea fi o altă ipoteză.
la care s-ar putea adauga si altele, cum se pot face asociatii intre Legiunea V Macedonica si V-ul de pe capul viperelor, daca vrem.
Stindardul dacic nu are nicio legatura cu ce spuneti, posibilitatea ca \'dacii\'(termen folosit prin extensie, fiindca el nu-i priveste decat pe tracii din banat, strict vorbind) sa fi devenit, adicatelea, prin \'contopire\' cade, din multiple ratiuni, insa si datorita faptului ca nu exista izvor care sa aminteasca ceva de genul, ele amintesc tocmai pe dos.
Inorogul simbolizeaza altceva, el a fost preluat in imagistica crestina timpurie cu un sens rotund, bine-conturat, priveste spre altceva decat spre ce este simbolizat de animalele cu coarne, ma refer la ipostaza la care va referiti.
Cred ca ar trebui sa fiti foarte atent la continutul simbolurilor(in functie de zone strict delimitate cultural), altfel o sa construiti un mic babel al uimirilor, poate interesant, insa neconcludent, acum observ ca este vorba de un eseu.
Desigur, un strop de venin poate fi folosit in medicamente, aici l-ati folosit drept condiment, sunt usor amuzat.
Cavalerul trac/danubian este infatisat cu insemnele stindardului dacic ucigand balaurul/dragonul(cel care arunca flacari, care irumpe venin). Oare cata distanta este pana la Sf. Gheorghe si cum este infatisat acesta?!
In ce-i priveste pe cabiri, daca e sa ne referim la simbolistica profana, esenta acestui mit este oglindita in \"Miorița\".. cat despre cei trei cavaleri pelasgi lucrurile se complica mai mult, insa nu legitimeaza sensul pe care il propuneti.
Pe scurt, acest mit al viperinilor este de efect, ca o minge metaforica ce poate fi rostogolita pe tot terenul, insa pare imposibil sa intre in poarta ce intemeiaza. In rest, un eseu interesant.

parcă ar merge mai bine \'nicio oaste\', poate fiindcă îmi lasă o vagă senzație de neterminat

viață, trăire, versuri aproape memorabile;
ar fi multe de spus, schimbarea de registru, cavalcada, cam toate aproape de superlativ

din punctul meu de vedere, Hose, poezia/sau viata.. cine mai stie, se concentreaza aici:
\"tot ce pot să-ți dăruiesc este tristețea asta imensă
toată dragostea de pe pământ e doar
un boț din pâinea pe care ți-o întind
arăt caraghios și tremur
vârtejuri bat/ necontenit/ la ușă\"

primele trei versuri sunt suficiente, focalizeaza exact cat trebuie;
inceputul strofei secunde ar putea fi revazut;
ar merge mai degraba \'macerate latent\';
\"proceseze\" nu fixeaza tocmai un spatiu agreabil poeziei;
ultimul vers este(cumva) problematic;

in linii mari un discurs bine-articulat, subscriu limpezimii - linie de forta, ar fi mai multe de spus(despre ce va este favorabil), ma limitez la ce mi-a sarit in ochi

succes!

titlul este, ce e drept, iritant. Si cred ca a va manifesta in acest fel, defavorabil unor intelectuali de elita este totuna cu a va lasa sedusa de stalin lenin buharin pol pot iagoda beria hrusciov submarinul potemkin brejnev gorbaciov donalld(ratoiul), papusile mupetts..si as putea continua asa inca vreo trei pagini, eventual 4, ca in ,procurorul(sau procuratorul?!) aurul si ardelenii\'!

Problema e ca noi imbatranim, Speranta nu, micimea si idiosincraziile unora vor ajunge in ultima zi pe puntea suspinelor(vine si o asemenea zi, de neevitat!) si atunci nici macar propria constructie justificativa nu-i mai poate ajuta. Oamenii mai pot fi manipulati, cu Providenta e mai greu, la fel si cu posteritatea. Si Judecatorul a toate ii va intreba: \"Ce ati facut cu ce v-am dat Eu? V-am dat putere sa vad lumea putin mai buna sau sa o smintiti mai rau?\"
Si in clipa aceea toate doctrinele filosofice nu vor mai face doi bani.

o stare bine-redată și o imagine terifiantă ce rămâne suspendată
te pui cu imaginația poeților?!


ps: ...cam incurcata imaginea aceea controversata, sper ca nu e vorba de vreun zombi!

Mi-a placut umorul acesta sanatos, viu si expresiv, am tinut sa las un semn, poate si pentru ca m-am perindat cam tot prin veacul trecut, poate cu un aer mai curat.

PER ASPERA AD ASTRA

Un articol grav și emoționant.

când ești la picioarele unui munte care v-a spart toate canoanele este bine să vorbești mai încet(v-a ieșit cu jumătate de gură), fiindcă există pericolul de avalanșe, iar avalanșele ăstea dacă te prind te transformă într-un mort viu.

desigur, a te apropia de Marin Preda cu sinceritate este ceva atat de personal
Dar altceva ma pune pe ganduri..ca unii vin(eu habar nu am de unde, fiindca inteleg de ce)si spun: nu asa erau taranii d-acolo, ca noi stim mai bine(ei nu stiu nici macar cu ce instrumente lucreaza literatura)! Adica stiu cat pot, sa inteleaga mai domol. Si (oricum) mai anapoda, nimic nou. Ca acesti tarani erau mai prosti, adica, si Preda ii pune sa gandeasca, este cam de ras, fiindca vorbim de acea clasa sociala care a tinut pe umeri totul, din ale carei radacini a crescut totul, inclusiv literatura culta. Dar sa nu fim patriotarzi..macar logici putem incerca, o poiana a lui Iocan ar trebui sa existe oriunde si o constiinta ca a lui Marin Preda la fel. O constiinta care isi da seama de ce reprezinta si isi poarta crucea cu modestie(aproape timiditate, taraneasca, ce e drept!) si vorbeste/marturiseste despre adevar(si atunci era aproape o nebunie) cu acel firesc pe care numai oamenii de exceptie il au, realizand in plan literar cam ce unul din eroii sai realizase, nu cu mult inainte, in alt plan. Si asta fiindca intelege ca prin oameni ca acela noi mai avem dreptul la demnitate, si nu asemeni viermilor taras. Un lant intre generatii care rupe toate lanturile..si apoi privind in lung si in lat, poate spre un mare poet aflat pe un pat de spital.. mai ca as spune ce spunea Vladut in finalul filmului \"Mircea\" al lui Sergiu Nicolaescu.

o inteligenta mimetica sau un regal pentru inocenti?

aceasta e intrebarea

\"cand ti se termina drumul
si nu te ia nimeni in brate\"

\'sensibil\', dar atat de cartarescian

\"aminteste-ti de mine
sunt de o viata langa umarul tau\"

cliseu mult prea evident

ultimul vers, menit sa fie de efect..doar ca in alt balon de sapun..oare unde l-am mai intalnit?

despre titlu ce se mai poate spune?

strict poetic, ma abtin. Stim cu toti ce a insemnat poezia lui Octavian Goga pentru intregul Ardeal oprimat. Fiindca este vorba de o poeta pe care o apreciez, am sa ma abtin din nou.

Cred ca poezia asta e o ratacire.

multi gandesc asa, putini o spun, chiar si asa.

Cat despre majestatea sa constanta..sa-i lasam Majestatii Sale poporului român sa discearna cine sunt cei care ii onoreaza Istoria si cei care nu.

nu inteleg de ce nu ar \'prelua\' si de la Zaharia Stancu, poate cel mai de forta prozator român, cate ceva. Desigur, Zaharia Stancu, chiar cu acea incrancenare nu mai este la moda, dar nici Marin Preda nu mai este la moda, incurcate sunt caile literaturii.
Rar mi-a fost dat sa citesc un asemenea eseu, si e vorba in primul rand de profunzime, e vorba de pasaje rare, e vorba de iubire, s-ar putea intregi cu ceea ce reda Marin Preda in \"Cel mai iubit dintre pamanteni\", fiindca acolo e vorba de tot tragismul, acolo Marin Preda inchide cercul, pornind de la țăranul român pus fata in fata cu realitati nauce pana la trauma sau deznadejdea celui pierdut printre carti. Mult prea complex pentru a descoperi totul deodata, cumva Marin Preda imi aminteste de Llosa, de Marquez, de Sabato.
Marin Preda este iubit, este deajuns, la ce onoare mai mare ar putea aspira un scriitor român? Si cred ca asta nu se va uita niciodata, cum frumos si demn o spuneti.