Himera LXIII

ar merge mai bine \"când tu în veci\", insa e parerea mea
poate ar trebui sa reflectati daca \"norme\", \"protocolul\", \"luciditatii\"(in acest context) fac parte din economia poeziei, daca nu impacienteaza firescul/ echilibrul pe care il propuneti - in primele doua strofe

sunt versuri care deschid o cale spre poezie

Să încerc să (mă) explic:
pornind de la definiția himerei în accepțiunea de HIMÉRÃ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă și nu ca un animal cu cap de leu, cu corp de capră și cu coadă de șarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. sau 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. sau 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera precum și de la faptul că EU sunt creatorul ei, pur și simplu acum mă ciondănesc cu dumneaei: ar vrea să-mi vândă o nouă Stea Polară (alt scop în viață), să mă facă ,,băiat serios\'\', adică să mă zidească în adevăr, nerealizând faptul că în acest mod lumea ei va pieri. Eu voi rătăci fără țel (fără țară), nu voi ajunge niciodată la liman deoarece am ,,aripi ciunge\'\', dar și ea, himera, va fi condamnată la nonexistență (va rămâne afară). Dacă, obosită, își va nega propria ei esență, cea din definiție, dându-și obolul lucidității și jinduind ,,la norme\'\', atunci își va înțelege propria existență, prin inconsistență, prin ,,schimbătoare forme\'\'și pentru asta trebuie să sfideze regulile, normele, să surpe eventuale protocoale care ar face-o accesibilă înțelegerii comune, chestiune care ar desființa-o. Cât strict despre terminologie, termenii arizi, tehnici sunt folosiți în mod deliberat, ar distruge nu atât ce am vrut să spun, cât cum am vrut să spun, deci nu din motive de simplă prozodie (adică decât pentru rimă)!
Mulțumesc pentru vizită și pentru căpețelul de apreciere (dacă l-am sesizat bine! Cu plecăciune!