Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@dorina-sisuDȘ
Dorina Șișu
@dorina-sisu
Poezie

tăcerea e urâtă

1 min lectură·
Mediu
puteai să-mi lași frica la ușă
iar eu gândeam că-i un cadou
mereu ți-am spus cu palmele la gură
că timpul e o cursă nebună
puteai să-mi lași vântul de seară
ca o nevoie de bântuire în oasele goale
puteai să-l imiți pe Quijote
apoi mă păcăleai cu trei crini furați din curtea spitalului
să ne lovim cu lanțul de nimicuri îmi spui
să lăsăm sângele pe frunze îți spun
să privim lașitatea cum ne cuprinde ne spune prietenul
și toți să stăm pe un pod
măsurând distanța până la apă
linia vieții ne-a rămas doar un punct
ca o poruncă îți vine să aștepți și-apoi să te duci
acolo unde nimeni nu știe cum e
dar vezi tu
tăcerea a devenit urâtă
iar cântecul ei ne șade între coaste
precum o mireasă cu mâna întinsă
așteptând inelul de o viață
puteai să-mi lași frica la ușă
apoi să fugi cu palmele la gură
iar eu să mă dau cu viața de pereți
până când un alt vânt de seară
mi-ar fura gândul
022529
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
173
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Dorina Șișu. “tăcerea e urâtă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-sisu/poezie/13984238/tacerea-e-urata

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@mihai-robeaMRMihai Robea✓
mi-a placut inceputul, ritmul propus in primele versuri:
\"ai putea sa-mi lasi frica
timpul ca o cursa nebuna in palmele mele\", poate as risca aceasta mica schimbare
..ca un pod nemasurat peste ape...
..de ce nu simplu Quijote?
Acel \"sa fim\" temporizeaza, stopeaza chiar.., pana la urma ramane o urma, o fulgerare, lasati instinctul sa va conduca, bruma de nebunie - in sensul expresivitatii ramase apoi
...\"tacerea devine o curva\", o formulare puerila, nu-mi spune nimic altceva decat ce am mai auzit de prea multe ori.


nu puteti scrie poezie decat daca intr-o zi aruncati tot ce ati citit si comunicati cu ceea ce sunteti
0
@dorina-sisuDȘDorina Șișu✓
...de ce nu simplu Quijote?
răspunsul meu e: din obișnuință.
și cum să fac să dispară obișnuința de-a rămâne eu? Să nu scriu poezie când mi s-a reproșat că o fac, cu naivitate spunând prea mult despre mine? Am fost sfătuită să arunc realitatea și să scriu sub acoperișul misterului și dvs spuneti că nu pot scrie poezie pentru că nu sunt eu? Trebuie să mă cunoașteți bine să afirmați asta. Nu putem spune nimănui să nu scrie poezie chiar dacă o face prost.
Poezia vine din noi, poate prea din adâncul nostru iar realitatea e acolo unde cuvântul apucă de tâmple fărâma de adevăr lăsând lumii ocazia de-a percepe lumina sau întunericul sub care am fost creați.
Vă multumesc pentru popas și semn.
Gânduri bune.
0