Poezie
excelsior
1 min lectură·
Mediu
A venit și vremea calului galben
și nimeni nu cunoaște mila lui
nici rege,
nici șerpoaică,
nici bolnav,
nici oaste,
printre flăcări chipuri aproape omenești
strigă:
Excelsior
a mea va fi golită
limba,
al tău va fi pironit
gestul,
a lui va fi ștearsă
privirea,
în gurile noastre -
secetă,
vălătuci de paie,
arzând pe ogoare întinse ca niște balauri,
iar singura cale de salvare
e barba lungă a unui jidan
prinsă
între ușile scrise.
(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)
043.196
0
GP