Mihai Robea

bine ar fi sa va controlati limbajul insolent, aproape ofensator. Mai ales ca v-am scutit de o analiza aplicata pe text.

totdeauna am găsit ceva în pagina asta, n-am trecut ca printr-o gară pustie.

un text plin de subterfugii inițiatice mă conduce spre Shiva cea rotitoare. Toporul este al lui Poseidon(!?), al lui Perseu sau l-ai găsit pe câmpul lui Marte? Fără obiectul vătămător, un final plăcut.

ceva Nichita, destul de interesant, ar merita revăzută. Ideea în sine este generoasă.

pe când eu aici am rămas îndoitu-m-am. Ce crezi că ar spune citindu-ți textele?

spune-mi cum te-narborești) ca să+ți spun cine ești.

o stare destul de bine redata(construita?), cata poezie este aici si ce se poarta vara asta nu e problema mea, am ramas la titlu fiindca mi-a amintit de toti cei care au trecut pe site-ul asta.

privit de la distanta as putea spune ca am citit un text ultrasonic al mirobolantelor canfetandiande.

\"bătrâne\", bicicleta asta e un Hummer cu care ne porți din purgatoriu în infern și apoi în păcala făgețelului, pedalând cu originalitate și artă.

sunt câștigat de modul în care reușiți să pictați aceste portrete, să le umanizați, deloc scolastic, fără a face concesii unei ținute care impune.

noroc cu hazul, că norocul mai mare se face dacă nu-l crești, mi-a amintit de \"hazul\" lui Creangă, mă înscriu și eu în Club, dar vin cu o masă de biliard să-i dăm norocului peste nas.

Asta e, din patru sau mai mult,
De-o potroacă pentru vreun flămând
De rechin sau știucă mai sprințară,
Somnii stau cu burțile-n afară.

este bine sa fim atenti la nuante si sa nu ne grabim, chiar daca, uneori, fizic e mai putin posibil. Din raspunsul dat eu pot intelege ce vreau. Inclusiv ca vreti sa aveti ultimul cuvant. Nu este rau ca va aparati ce scrieti. Dimpotriva. Dar spun si eu ca nu ttd ceea ce ni se pare ca este CHIAR ESTE ASA CUM CREDEM. Si ceea ce ni se pare ca este acum, poate maine nu prea mai este. Dar in ce scrii dumneata se vede ca este ceva, altfel nu deranjam. Daca in poezie te poti eschiva sau poti fi evaziv(aici nu este cazul), in comentarii e de dorit ca tocmai concizia sa conduca un raspuns. Altfel ne expunem ridicolului. Am spus INSA AU CEVA DESTUL DE FACIL fiindca imaginea nu ma surprinde, priveste spre un spatiu destul de comun; este oarecum anosta, mult prea la indemana. GORKI a spus multe si multi au spus multe si eu pot spun ca nu tot ce e simplu este indispensabil frumos/ sau nu tot ce e frumos e neaparat simplu, etc. Am fost ridicol! Vedeti ce repede ajungi unde nu vrei cand te grabesti? si n-am spus altceva/ pe de-alaturi bunului-simt(DOAR V-AM REAMINTIT) Nu mi se pare FIRESC sa veniti cu una din maximele lui Gorki AICI! IN ACEST CONTEXT. Aproape ca un verdict, de parca Gorki ar participa la discutie.
In fine, oamenii acestia au vazut ce era de vazut; dincolo de asperitatile unui loc sau altul sunt lucruri pe care le intelegem cu toti, dar dumneavoastra(parerea mea) trebuie sa mai reflectati, sa va clarificati unele lucruri. Fara nici o legatura cu locul unde e poezia asta acum.
Eu unul am fost surprins de cateva imagini pe care le aveti in alte texte.
Va doresc sa aveti destul discernamant pentru a va dezvolta harul in sensul dorit.

nemtii nu faceau asta, pentru veridicitate.

Centrul de greutate al poeziei, dpmdv, cade pe prima parte, este cea care are luminozitate; și cea care mi-a plăcut, fără a desconsidera ultimele două strofe.

cele bune

fara \"...bucurosi/ la mine si la nota zece\", o poezioara simpatica/ haioasa
\"si\" inainte de \"au luat\" cam zgarie, poate fara \"si\";
daca au facut dus si au luat hainele bune se presupune ca sunt vioi/ bucurosi;
fiindca nu veniti cu ceva chiar interesant, lasati cititorul sa-si imagineze singur unde se uita piticii. Daca vreti.

mi-a retinut atentia penultima strofa
poate fara \"acel zambet\", pentru ca folosind repetitia pare ca incarcati versul
mai mult decat trebuie
dar la limita, cu o respiratie mai larga, merge si cum este;

dv. VRETI sa fie poezie, nu o lasati sa devina.
emotia se naste, uneori, cand nu o cauti.

aici e prea multa candoare/~liniste, distanta prea mare, amintirea pare mult prea departe, incercati sa o reinviati cu mijloace destul de facile
textul prinde cumva viata incepand cu acel \"nadajduind\", strofele a treia si urmatoarea sunt un semn bun.

un text destul de placut si ordonat.
prezenta lui \"si beau cafea\" este discutabila
la fel versul care urmeaza
nu par puerile, insa au ceva destul de facil
acum... depinde cui se adreseaza autoarea
la fel, mi-a placut ultima strofa

nimic nepotrivit aici, prezența apei care purifică, regeneratoare, ascuțișul metaforei pe străzi de gips, un final ceva mai straniu, de înțeles, meticulozitatea din final și liniștea celui care știe ce face, poezie. Reușită, risc să mă repet așa cum nu reușești în ce scrii.

poate în final ar fi mers mai bine \"ape\" sau ceva asemănător, contează mai puțin, o zi plăcută!