Mihai Robea

destul de simpatică, s-ar mai putea face câteva mici schimbări...

cât despre stil, exercițiu, de ce nu?

în ce mă privește prefer așa ceva, chiar cu stângăcii, unor aberații grandilocvente sau unor platitudini stoarse prezentate drept artă de care un copil s-ar rușina(copiii mai au așa ceva)
pentru a nu mai discuta de cazurile clinice...

uneori o prezență spune mai mult decât o poezie

psihologie, poezie, fiLosofie..și geometrie, o personală rotundă

lumina ca si Baubaul
sau e halloween-ul nostru de fiecare zi?

destul de interesanta, mai ales prima parte cu imagini sugestive si bine conturate
in al treilea vers \"de jucarie\" este o prezenta discutabila, s-ar putea presupune
din punctul meu de vedere sunt spre final cateva cuvinte care agreseaza cumva...\"conventionalismul\", \"nonsalanta\", \"schizofrenici\", au o anume asperitate si nu-si gasesc locul aici..s-ar putea renunta la unele dintre ele, fie starea ar putea fi sugerata de altele, nu-mi dau seama ce gradatie are expunerea caustica, daca intentia autorului a fost aceasta(gandindu-ma si la ultimul vers).

sa fim extrem de atenti cand facem raportari, comparatii, URSS avea la dispozitie un aparat de opresiune si manipulare teribil, pe care Roma nu avea cum sa-l aiba, contextul era altul, aproape complet diferit.

nu se poate vorbi de nici un fel de romanizare. Cand ai hartile in fata iti poti imagina orice, ca se intampla tot ce iti da prin cap. A existat o administratie romana, se ocupa de strangerea birurilor/taxelor, de administrarea minelor, etc. Si niste legiuni romane care se ocupau de inabusirea oricaror revolte si de apararea unor teritorii care aduceau venituri grase Romei. Cele cateva mii de colonisti, daca au ajuns aici erau vai de capul lor, nimeni nu vine intr-un teritoriu ostil, situat la marginea imperiului, de bine, chiar daca ti se promite marea cu sarea, pana si anticii gandeau. Dacii, toleranti, i-au acceptat, mai de voie, mai de nevoie, este de presupus ca i-au inteles pana la urma; presupunand ca au existat, personal am mari indoieli, daca era vorba despre deplasari de populatii cat de cat semnificative, se auzea ceva prin istorie, nu? Si-ar fi pastrat un timp limba, traditiile...ceva, doar nu erau dacizati atat de repede. Despre veterani, ce sa mai vorbim, multi nici macar nu au iesit din incintele romane, chiar dupa lasarea la vatra, cati mai apucau. Nici unii, nici altii, nu cunosteau mai mult de cateva zeci/ sute de cuvinte in limba romana, comenzi militare, termeni edministrativi, etc. Lucrurile astea sunt consemnate in documente. Cat priveste cetatile dacilor in care viata urbana inflorise cat inflorise(este treaba cercetatorilor sa ne spuna cat) si a celor cu atributii strict militare, cele mai multe au fost rase calculat si perseverent de trupele romane in doua razboaie si dupa.
Deci este vorba de ocupatia romana care si-a instalat propria administratie, cum face orice stapanire, atat. Si nu de romanizare. De asta am spus ca trebuie sa fim foarte atenti. Dacii liberi au atacat tot timpul teritoriile figurand pe harti ca facand parte din provinciile romane si locuite de ceilalti daci, poate si marcati de vina de a nu fi participat cu toate fortele la marile batalii din 105-106. Dar deja lucrul asta tine de politica, poate nu vom afla niciodata firele incalcite ale abtinerii comandantilor lor. Sau poate da. Inutil sa vorbesc despre constiinta de neam a tuturor dacilor, despre ce a reprezentat Decebal pentru toti, dincolo de vanitatile \'tribale\', etc.

că eseurile și articolele care privesc subiectul acesta trebuiesc să fie seci, fără breșe, scutite de divagații inutile și strict argumentate. Fiindcă aici nu este vorba de ipoteze, ci de un adevăr istoric de netăgăduit, este vorba de munca unor mari istorici, cum spuneti, Xenopol, Iorga, Hașdeu, Nicolae Densușianu(cu limitele impuse de informația disponibila atunci) și nu doar a lor, de tot ce am aflat ulterior, de un volum mai mult decât consistent de dovezi/izvoare de toate felurile care conduc spre concluzia pe care o expuneți aici.
Aveți câteva scăpări de redactare, probabil graba și ceva care nu se leagă la început. Pe scurt, un eseu care merită să fie citit. Iar faptul că mai sunt oameni care se ocupă de asemenea \'chestii învechite\', de fapt vitale, fiindcă de acolo pornesc toate, nu poate decât să impună.

tonul e placut, ar mai trebui lucrat

\"...Parea un tarm neexplorat,
cu arbori supli si iguane,
cu zei pitici si tuguiati
inchisi acuma in borcane,
cu drumuri ce-nviau sub pasi
si te purtau la intamplare...\"

poate muzica...

florile
din gradina Edenului
cu parfumul lor...
si ar putea sa urmeze ce doresti sa spui
fiindca Eden-ul sugereaza, oricum, frumusetea, firescul, este ceasul primar, imaculat

ai sclipirea unei idei in strofa a doua, primele trei versuri contureaza o imagine, ar putea fi dezvoltata intr-un registru mai inalt pentru a contura acest tablou cu tuse mai pronuntate
in ultimele doua versuri schimbi si te pierzi in derizoriu, in facatura

ai fulgerari de idei si in ce urmeaza, dar mantelarea in cuvinte lasa de dorit.
mie penultima strofa imi sugereaza un fel de spirala a vietii
de ce nu ai spune ...un lan adunat in jurul propriei axe...fiindca \"lanul\" poate sugera freamatul, renasterea. De asta nu mai e nevoie de \"invarte\", \"necontenit\"... optiunile raman ale tale...este ca o strangere pentru o viitoare implozie dadatoare de viata
sunt idei, poate eu ma insel aici, singur trebuie sa ajungi la un echilibru
Concluzia aceea din final imi pare un spatiu comun, rece, nu-si cred ca isi are locul in context . Este de parca ai renunta la tot in favoarea unei maxime.
Oricum strofa dinainte avea si sensul unei concluzii

fara ultimele doua versuri si fara \"atat de fin\"
placut

copilarie, copilarie, cata nostalgie, mai ales azi!

cateva imagini reusite si o dispunere prin rotatie cu acelasi efect
\"m-a facut mama fracturist
ca la mama acasa\"
dpmdv nu se subscriu unui discurs lizibil si convingator

cand lucrurile se lungesc prea mult, interesul scade. Dar originalitatea impune.

cred ca inspiratia este o fata-morgana, alteori e o caprioara care cade in capcana pentru ursi, i-o fi mai bine sau nu...
dar pe aici n-a trecut

Dana Banu.
\"3 cântece\" pentru o lume.
\" vom ieși
din ziduri din pietre din convoaiele nopții din durere si strigăt vom ieși învingători si singuri
fără putință de întoarcere\"

ca o scrisoare din Marea Armată Albastră, cum spunea un prieten de aici.

\"Cateodata locomotivele merg pe varful degetelor
Ca sa nu se trezeasca\"
mie o locomotiva imi sugereaza tocmai opusul linistii. Cu atat mai mult cu cat este in miscare.
\"Mamele noastre au mereu rabdare cu noi pana ne descaltam de pacate, de cer\"
ar trebui sa va hotarati de ce va \"descaltati\", e vorba de o optiune. Doar daca sensurile limbii romane nu s-au schimbat intre timp.
\"si intram neutri ca si cum vedem lumea acum\", sigur nu ati vrut sa spuneti \"inocenti\" sau ceva asemanator?
dupa sacrificarea mielului aveti buzunarul plin de pietre. Interesant. De ce tocmai dupa sacrificarea mielului cu simbolistica-i bine-cunoscuta? Si de ce tocmai porumbelul(parte in aceeasi simbolistica) este stropit de sange? Doar trasati un cadru, e vorba de cruci, necuratul, etc. Simbolistica de care vorbiti si in pagina de comentarii.
...\"Coloana NOASTRA este capatul de linie al sinelor
Lipite pe spatele oamenilor IN LOC DE CRUCI la fiecare doua nasteri\"
...fiindca inceputul mi se pare cel mai interesant

sa fi fost eu de rea-credinta? Sa fi incercat sa demonstrez ceva? Poate cuvintele v-au jucat o farsa? De sensuri nu mai vorbesc...

in cele doua comm-uri nu exista nici o referire discriminatorie, intentia nici atat, dupa cum se poate usor observa. Puteati sa fiti si nimfa, ma lasa rece, parerea mea ramanea aceeasi, strict pe text, \"cu materialul clientului\"(cum se spune). Si nimeni nu ar putea sa spuna ca nu a fost unul civilizat, cu atat mai mult cu cat aprecierea din finalul primului comm a fost una de ordin general.
Daca traduceati din Apollinaire(in unele scrieri) sau Miller si eu as fi lasat vreunuia un comm, erati ceva mai in masura sa puneti problema in acest fel. Dar aici este vorba de poezia d-voastra, sub alte auspicii, cu alte raportari.
\"a confunda o persoana cu felul in care versifica e o mare greseala\". Probabil procedati la o deductie. Nu va intreb pe ce va bazati fiindca in cazul de fata nu aveti pe ce. Si lucrul asta se poate constata din nou. La fel de usor.
Cum fiecare dintre noi are dreptul sa scrie despre orice si oricum, tot asa un cititor are dreptul sa-si spuna parerea, ca va place sau nu.
Si acum ma intreb care este subiectul ultimului d-voastra comm. Ce mai ramane din el? Si eu pot face deductii, pot sesiza intentii, dar le pastrez pentru mine. Asa cum am fost destul de rezervat in a ma referi la ceea ce nu te poti referi decat altfel de cum v-ati referit.

\"adevarat iti spun
.....
cand spui in soapta baga-mi-as
faci dragoste cu tine si cu tot restul lumii
ce altceva poate sa-nsemne iubeste-ti aproapele\"

De acord, probabil tonul a fost cumva exagerat, doamna Ligia Parvulescu.

daca cineva mi-ar spune ca intre poezia cu rima si modernism este o contradictie, i-as spune sa-si arunce toate cartile pe geam. Fiindca poti sa fii modern si intr-o atare forma.
o poezie care curge destul de bine, se mai poate lucra, desigur