zaruri cu christos

Te visezi “fum”, ca o dizolvare a ființei materiale, solide într-o entitate impersonală, imaterială, eterată, ce bântuie cerurile.
Omul poate fi considerat un “christos mic”, fiu al unui Isus Mare, cu hazardul ce joacă zaruri cu existența sa frământată de îndoieli și dileme.

foaia asta de biblie, din ce capitol e?

geneza, exod, iov, matei hm?

eu as zice cantarea

cantarilor




daca as avea palarie pe cap

ti-as pune-o la picioare




ma intreb eu care fila sunt

si daca nu cumva sunt tocmai fila lipsa



din care un baietel
a facut un avion


vjjjjjjjjjjjj


sau un cornet de scuipat seminte



sau o barcuta, barcutele sunt frumoase si plutesc


ce mai faci?

fara ultimele doua versuri si fara \"atat de fin\"
placut

Razvan, Mihai, fiecare vede... ce vede. Si tot asa.

Serban, ce poezie mi-ai scris :) Ce sa zic? Cred ca e vorba de geneza, daca e un mar si inca abia inflorit... Iti dai seama: e doar o supozitie, pentru ca... eu de unde sa stiu?
A!, da: fac bine, multumesc... sunt o fiinta, inca, foarte-foarte activa. Tu, ce faci?

Intr-adevar, fiecare vede cum vede, place si nu-i place, niciodata nu poti multumii pe toti, este logic, atat de simplu. Poemul este interesant si pe langa toate acestea, si frumos. Felicitari!

Cu stima,
Radun.

eu?

eu sunt inca fiinta

dar deloc, deloc activ

:)