Poezie
Timpul din femei
1 min lectură·
Mediu
Mă nasc în strigătul desfăcut în auroră,
Mor în artificial și gust din moarte substanța inodoră,
Renasc apoi în pântecul zilei avortând secunde,
Sfâșiat între îndoieli sterpe și întrebări fecunde.
O tânără și-a donat frumusețea în sânge masculin,
Târâtă printre globule roșii și absorbind venin
Și a rămas din nurii ei doar zâmbetul perfid
Atârnat de un refuz și imprimat pe al prostiei zid.
O domnișoară s-a rotit printre tenebrele unui bărbat
Și a făcut sex artificial cu al său celibat,
I-a împăturit extazul pe care l-a așezat în dulap,
Toți caii iubirii pângărite săltau pe piele în ritmat trap.
O bătrână și-a crestat bătrânețea înțepenită
Între scândurile putrede ale cărnii ce a luat mită
De la moarte pentru a-și prelungi excrescențele vieții,
Din bătrânețe s-a scurs timpul – sămânță de veșnicie vândută la tarabele pieții.
023.105
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan rachieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan rachieriu. “Timpul din femei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/1835474/timpul-din-femeiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRDa, inspirația e o fata-morgana, pe care o îmbrățișez și o sărut în minte, când ea mă cheamă languros.
Te mai aștept să treci și să vizualizezi nălucile și nimfele poemelor.
Te mai aștept să treci și să vizualizezi nălucile și nimfele poemelor.
0
dar pe aici n-a trecut