Mediu
Florile fermecătoare
din grădina Edenului
redau echilibrul.
Fructele vieții
cresc în copacul binelui
în ritm ambiguu.
Sâmburii
renasc din propria cenușă
ca o reîncarnare reprodusă.
Viața
e ca un lan roditor
ce se coace
în propria lumină jucăușă.
022109
0
din gradina Edenului
cu parfumul lor...
si ar putea sa urmeze ce doresti sa spui
fiindca Eden-ul sugereaza, oricum, frumusetea, firescul, este ceasul primar, imaculat
ai sclipirea unei idei in strofa a doua, primele trei versuri contureaza o imagine, ar putea fi dezvoltata intr-un registru mai inalt pentru a contura acest tablou cu tuse mai pronuntate
in ultimele doua versuri schimbi si te pierzi in derizoriu, in facatura
ai fulgerari de idei si in ce urmeaza, dar mantelarea in cuvinte lasa de dorit.
mie penultima strofa imi sugereaza un fel de spirala a vietii
de ce nu ai spune ...un lan adunat in jurul propriei axe...fiindca \"lanul\" poate sugera freamatul, renasterea. De asta nu mai e nevoie de \"invarte\", \"necontenit\"... optiunile raman ale tale...este ca o strangere pentru o viitoare implozie dadatoare de viata
sunt idei, poate eu ma insel aici, singur trebuie sa ajungi la un echilibru
Concluzia aceea din final imi pare un spatiu comun, rece, nu-si cred ca isi are locul in context . Este de parca ai renunta la tot in favoarea unei maxime.
Oricum strofa dinainte avea si sensul unei concluzii