Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

testamentul unui tablou celebru

1 min lectură·
Mediu
am rămas cu greu să fiu văzut
și toți care veneau priveau
erau foarte atenți
și de fapt nu-i interesa
și de fapt vedeau altceva
ca și cum ar fi privit în altă parte
și de fapt privindu-mă
se studiau între ei
până când i-am rugat
să mă înlocuiască
simt și acum răsuflarea
celor care mă priveau
și nu înțelegeau nimic
însă privindu-mă
se înțelegeau între ei
realitatea mea păstrează
doar copia privirii lor
acum pentru privirea lor reală
am câte o copie a mea
053.721
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
85
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Mihai Leoveanu. “testamentul unui tablou celebru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/212864/testamentul-unui-tablou-celebru

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nicolae-popaNPNicolae Popa
Emoționant. Tabloul păstrând copia fiecărui privitor în parte. Tabloul păstrând o galerie de copii ale tuturor celor care l-au admirat prin galerii, mulțimindu-i fiecărui din această galerie cu câte o copie a sa, a tabloului deja multiplicat în milioane și bilioane de exemplare.

\"realitatea mea păstrează
doar copia privirii lor

acum pentru privirea lor reală
am câte o copie a mea\"

Ce plăcută zăbavă să mă ot pierd prin aceste galerii\"

0
Distincție acordată
@alina-manoleAMAlina Manole
Un poem pe care l-am citit cu emoția inimii și cu emoția minții, încercând să îmi imaginez o problemă de optică, cea mai grea problemă de optică: o viziune asupra realității. Și o rezolvare: să ne imaginăm un spațiu Hilbert, în care:

\"...de fapt privindu-mă
se studiau între ei\" (așa e mereu...)

până când i-am rugat
să mă înlocuiască\"

E fantastică senzația de libertate pe care mi-o dă lectura poemului tău. Poate pentru că știu că, pentru fiecare privire a mea, reală, am câte o copie, fie și a iluziei perpetuării la infinit.
La mulți ani, Mihai!
0
@sandulescu-madalinSMSandulescu Madalin
simt aici ca de altfel si in alta scriere a ta o nota de singuratate... o singuratate a geniului... parca o influenta eminesciana...
si cum am mai spus intr-un alt comentariu:
Demiurgul.
oricum... imi place textul... nu mai conteaza ce influente are.
si pe masura ce il comentez incep sa il inteleg:
\"de fapt privindu-mă
se studiau între ei\"
0
@dan-noreaDNDan Norea
pe pictorul ce m-a semnat il las
tablourilor inca nepictate
iar privitorii mei ce fac popas
ii las... ii las sa cumpere in rate !

La multi ani, domnule Mihai Leoveanu !
0
Te-am simtit sfasiat, adevarul din tine isi tanguie eliberarea, intre invizibil si vizibil asteptand ideea care poate sa-l treaca prin intunericul crunt amplificat de ceilalti, pana dincolo in el insusi.
0