Despre autor
MLMihai Leoveanu
@mihai-leoveanu
0 urmăritori
PROFIL
Telefon – 0722468045 - 0749775752
E-mail – mihai_leoveanu@yahoo.com
Născut în Iași, la 14 septembrie 1953, de Ziua Înălțării Sfintei Cruci (pe care o port și acum).
BIOGRAFIE
Am debutat în 1971, în paginile revistei CRONICA. Au urmat colaborări frecvente la CONVORBIRI LITERARE, ATENEU, FAMILIA, TOMIS, AMFITEATRU, ECHINOX, ROMÂNIA LITERARÃ și TRIBUNA. În 1977, am câștigat Premiul Uniunii Scriitorilor din România la Festivalul Național de Poezie NICOLAE LABIȘ (Mălini, Suceava). În urma câștigării concursului pentru debut editorial lansat de Editura JUNIMEA, în 1978 îmi apare primul volum de versuri – CARUL MEU TRAS DE
PATRU EGRETE. Au urmat : GIUSEPPE UNGARETTI. JURNALUL UNEI EXISTENȚE (monografie critică, 1980), STRUCTURA LACRIMII (versuri, 1984), GERUNZIU (versuri, 1988), ZOLAR. CARTEA CUNOȘTINȚELOR ANTICE (eseuri, 1993 Chișinău), MARELE FRIG (versuri, 1996) și RÃZVRÃTIREA (1999). De mai bine de 7 ani lucrez (și cred că am ajuns la forma finală) la ultimul volum de versuri – COMPRESORUL DE PE STRADA ÎMPÃCÃRII sau ARIPA DIN SPATELE GLONTELUI. De ce ultimul? Pentru că așa socot eu că e mai bine. Și ar mai fi ceva: s-ar putea să încredințez tiparului rodul unei experiențe unice – o carte scrisă la două mâini (IOANID ROMANESCU – MIHAI LEOVEANU) pe parcursul a 18 ani – JURNAL APOCRIF. Este, dacă vreți, datoria mea sfântă față de cel care mi-a fost singurul și marele mentor întru migălirea cuvântului și ruperea manuscriselor – bunul IOANID. Alte amănunte și facsimile – la momentul potrivit. Dar să revenim. Am terminat Facultatea de Filologie a Univ. AL.I.CUZA din Iași în 1977 – specializarea
Limba și Literatura Română / Limba și Literatura Italiană. Am gradul didactic I (profesor în ultimul grad, cum s-ar spune...). În decembrie 1989 am renunțat la catedră pentru a înființa un cotidian (24:ORE), care apare și astăzi și al cărui director editor sunt. Nu sunt membru al Uniunii Scriitorilor. Nu vreau. Ci doar membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști încă de la înființare. Nu mă gândesc la carieră. Cei care mă cunosc știu prea bine că îmi repugnă să mă bag în față. Nu-mi place să fiu periat și să perii la rându-mi. Existența mea e cvasi-anonimă. Cei care mă cunosc știu cum să dea de mine, în egală măsură cu mângâierea și vorba bună sau cu ghioaga. În rest, am de lucru, iar pe biroul meu așteaptă MONTALE, PAVESE, TENTORI și COLOMBO ca să-i îmbrac în straiele de sărbătoare ale Limbii Române.
Pe 1 septembrie 2007 a apărut, după 10 ani de muncă, SOLDAT CU BOCANCII PREA GREI (Aripa din spatele glontelui)- volumul care mă reprezintă. În rest, de acum pot pleca liniștit.
Vezi profilul
Placuta calatorie am avut pe aceastra strada cu unsprezece numere, nu m-am ratacit, lucrurile sunt clare, imaginile sunt reale, atat de reale incat parca intuiesc si culoarea ei, pasii grabiti si copiii care seamana leit cu aceasta minunatie care este poezia ta.
Versurile se imbina intr-o forma deosebita, curg la vale ca o apa care in taina o poveste ametitoare.
M-a impresionat tonul simplu prin care se transmite aceasta stare a ratacirii pe o strada anonima...
Complimente!
Fug sa te mai citesc, imi prinde bine calatoria aceasta. :)