Poezie
Poemul meu ratat de Sânziene
în loc de Jurnal apocrif 27 la personale
1 min lectură·
Mediu
nu se aude nu se mai aude pasărea ce se despică-n zbor
deasupra orașelor oprite în care trenurile cară pământ
pe false linii moarte intră vagoanele-mascul în clădirile albe
și somnul erotic se scurge pe sub ușile de clasa a doua în pierdiție
mai căutăm vagoanele în zori și ele s-au făcut case
vine iar noaptea și odată cu ea noi trenuri se desființează
numai pasărea pasărea se despică aproape de tot până zboară
bătând din jumătățile-i de corp
pe urmă se ridică fumul din case i se așează o pânză
pe ochi – în vârfurile aripilor – și cade peste gară
copilul frigului o află și – din respectul pasiunii pentru viciu –
strângând-o la piept o omoară întreagă
012.686
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Leoveanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Leoveanu. “Poemul meu ratat de Sânziene.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/128847/poemul-meu-ratat-de-sanzieneComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Parcă… parcă îmi mai aduc aminte de acea pasăre măistră ce se despică în zbor, cândva, poate că nu mai ajunse până în cerul de deasupra orașului. Mai știam de ea, până când …
Ultimele două versuri mi-au lăsat amprente dureroase în suflet:
,,copilul frigului o află și – din respectul pasiunii pentru viciu –
strângând-o la piept o omoară întreagă ,,
,,O omoara intreaga” - sublim !
Un poem reușit al domnului Mihai Leoveanu. Eu unul l-am citit, recitit…