Mihai Chira

sunt martorul iluziilor mele, mă pierd prin viață, dar și printre stele. da, recunosc, sunt doar un visător, însă nu pot să fiu nepăsător. iubesc, căci oamenii iubesc adesea, urăsc atât cât să îmi

te acultam tăcut, rezemat de glasul tău. spuneai ceva despre soare și lună, despre clipele dulci ce ne țin împreună. mă sărutai peste gânduri și-mi spuneai să aștept, să devin înțelept. noaptea a

te-am așteptat sub felinarul ce ardea mocnit. umbra mea tremura subțire, ca un băț înfipt în burta pământului. noaptea se strângea între mine și tine. mi-am dus palma la frunte să te zăresc mai

este gurmand de neoprit dar și cu multe kilograme nicio dietă n-a găsit să-l facă să uite de foame

nu te aşteptam... dar am mers şovăind pe străzile roase de atâtea cohorte de încălţări unde bordurile muşcă cu atâta poftă din trotuarele tolănite pe pământul rânced ştiam că nu eşti aici dar te

copacii au fost buni cu mine şi mi-au dat lemne de foc şi-au rupt din ce-au putut coaste, membre, respiraţii pe care le-am făcut vreascuri şi le-am aranjat ordonat în lemnărie un fel de cameră

m-am trezit într-o dimineaţă cu un gust teribil în palme gust metalic încins ce se revarsă spre unghiile mele brusc devenite gheare ascuţite gata să apuce orice bucată din tine orice oferi la

Pândeşte frigul pe la geam Şi iarna e atât de goală, Cad fulgi pe care nu-i ştiam Nu că ar fi mare scofală. În casa mea totu-i normal, Ce-ar fi în cot ca să mă doară Că ninge iar

te aştept să înfigi cuţitul de lemn în inima mea pietruită cu dale de sânge, şi lasă-mi un semn, de n-ai timp sau de eşti ostenită te aştept să mă tai cu cuţitul de os făcut din falange şi

îmi baţi la uşă cu unghiile, ştiu că eşti tu după cum oja de pe ele picură pe interiorul uşii topind încuietorile intră, intră în viaţa mea, ia loc în inima mea şi te rog să mă scuzi este

seceră vara lanuri grele sunt poleite-n aur toate şi-orice dorinţe-ar avea ele sunt efemere şi prea coapte trece prin colb şi arătură şi dorul meu, uscat să crape scaieţi şi mirişti n-au

oasele mă strâng corpul întreg se pregătește de explozie ca o mină antipersonal am pierdut și bruma de liniște ce-o mai aveam ascunsă în sufletul cocoțat pe inimă nu mă iubi baby habar nu am