Poezie

peste sat

folclor

1 min lectură·5 septembrie 2018

Mediu

o mărs tata la război

și-o lăsat caru'cu boi

mama zâce că nu știe

de tata o să mai vie

dară noi l-am așteptat

și-o ajuns vestea în sat

cum că toți care s-au dus

or luptat da-n viață nu-s

mama-o scos doar un oftat

lacrimile i-au secat

peste sat frigul se-așterne

soba-i goală că nu-s lemne

plugu'tăt o ruginit

boii nu-s că or pierit

și-au rămas frații orfani

în căsuța de sub stani

mămuca e tot pe ducă

că lucră pe unde-apucă

sara în blid să ne pună

mămăliga ca o brumă

o mărs tata în mormânt

apărând a nost'pământ

țărișoara noastră dragă

a rămas stinsă de vlagă

am crescut toți frații mari

pe la case gospodari

suntem toți stăpâni pe glie

în dulcea scumpă Românie

anii au trecut în zbor

mama mai stă în pridvor

uitându-se lung în zare

de-o să vină pe cărare...

vreunul din copiii ei

tinerei și voinicei

sau tătuca de-o să vină

prin poarta de la grădină

001.557

Mihai Chira. “peste sat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-chira/poezie/14131233/peste-sat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.