cusături pe față

Poemul funcționează pe o metaforă unică și coerentă, întoarcerea hainelor pe dos ca tentativă de a întoarce identitatea și timpul. Forța lui stă în tactilitate (palme, piele, cusături) și în transferul final din obiect în corp, unde revelația devine vizibilă. Tonul e reflexiv și ușor melancolic, nu violent, iar finalul este puternic prin simplitate.

Cu plăcerea lecturii

Djamal

impresionează prin curățenia limbajului și aparenta simplitate. Mi-ar fi plăcut o ancorare puțin mai mundană și luxuriantă, poate puțin personalizată, de dragul anecdotei, programatismul în general mă sperie. Dar asta nu înseamnă nimic. Axiomele profunde sunt la suprafață de o simplitate dezarmantă. Felicitări. Și da, mă alătur Ottuiliei, numai bună de Radio. Te aștept!

Multumesc mult, Ottilia. Dacă tinerețea și bătrânețea s-au putut privi din oglinda textului, atunci poemul și-a făcut treaba. Mă bucur că ceea ce am vrut să transmit aici și-a găsit ecou.

Mulțumesc, Djamal, pentru lectura atentă și generoasă. Mă bucură faptul că metafora și transferul final au fost citite ca o formă de regăsire, iar simplitatea finalului a rămas vizibilă.

Vă mulțumesc pentru cuvintele atent croite, care au luminat marginile ascunse ale textului. Inițial am scris o variantă mai stufoasă poate mai „luxuriantă” cum bine ați sugerat dar m-am temut de explicitările prea evidente, să nu cad în prozaic. Și eu cred că puteam spune mai mult dar m-am oprit cumva din „croșetat” din lipsă de materie primă (cenușie desigur). Sunt onorat de invitația pentru Radio Agonia, am să revăd pașii care trebuie urmați sper să mă descurc ca „începător” :)

Și mie mi se pare un text bun, o alegorie a întoarecerii târzii.
Sunt la asentiment cu Bogdan - se simte aglomerație pe alocuri. De exp, aici - timpul,
să-l dau înapoi,
și înainte,
și iar înapoi - e cam mult.

Dar pare un text matur.