Poezie
scrisoare către tatăl meu
2 min lectură·
Mediu
într-o bună zi, când ploua cu cicoare
iar pe ferestre, toamna mânjea cu mătrăgună,
mi-am adus aminte de tata
îmi petreceam timpul cu familia,
prieteni de tot felul, colegi de muncă
dar, nu şi cu tine...
tu erai ascuns în matrioşka memoriei
într-o cameră obscură a unui destin nedefinit
sentimentele mele se ascundeau înfricoşate
să nu le cer socoteală, să nu le scot la raport
iar eu cu acelaşi rânjet îngheţat pe inimă
trăiam fericit, în universul meu de carton
ce putea fi reciclat la infinit
doar trecut pe modul ingrat sau nepăsare
mai erau şi alte programe dar nu vreau să insist
drumurile spre tine sunt cele mai grele
nici cuvintele nu le mai găsesc,
parcă sunt prinse de cerul gurii
ca nişte harpoane de unică folosinţă
care se topesc la cea mai mică urmă de ezitare
la cel mai mic semn al neputinţei
mi-e dor de tine tată
mă mustră conştiinţa,
care mi-a mai rămas,
îmbrăţişările mele închipuite
au ajuns la tine prea târziu,
când boala scămoşită ţi-a ajuns şi în haine
când bătrâneţea te-a măcinat
punându-ţi pe umeri pietre grele de moară
din care ciopleai cu dălţi vii ca să doară
şi să se termine odată
ne vom revedea
deşi punţile dintre noi sunt putrede şi hâde
şi atârnă peste prăpăstii invizibile
undeva în inima mea,
există un loc pe care nu l-am închiriat
chiar dacă aveam oferte care mai de care,
acel loc unde bătăile inimii sunt mai dese
iar lacrimile căzute din cer
nu se opresc nici măcar în vremurile bune
i-am dat poştaşului scrisoarea
mă cunoştea şi-a tresărit puţin:
- Văd aici destinatarul, doar nu vrei să o duc în Rai!
- Ba da, acolo să o duci degrabă dar să nu întârzii,
tata e chiar nerăbdător, mi-a spus aseară printre rânduri
062.241
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Chira
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 298
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 45
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Chira. “scrisoare către tatăl meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-chira/poezie/14164554/scrisoare-catre-tatal-meuComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSDistincție acordată
CSCarmen Sorescu✓Îmi place mult ceea ce ai scris, este un melanj de autenticitate cu imagini expresive și un altfel de limbaj cu mult mai sus, artistic, combinate rezultă o poezie demnă de înstelat.
0
MCMulţumesc pentru trecere, Carmen Sorescu
0
SSDistincție acordată
Bravo, sună autentic și rupt dintr-o coastă a ta. Este exact scrisoarea pe care i-aș trimite-o și eu tatălui meu, din păcate. Probabil, tot din păcate, ar trimite-o mulți alții ca noi, fii ocupați și inconștienți cât ei, părinții, încă trăiesc ... Felicitări!
0
MCPărinții sunt icoana sufletului nostru, lucru pe care din păcate de multe ori îl realizăm mult prea tărziu...
0
ȘPe printre cei vii,
dar îţi înţeleg plânsul scrisorii acesteia,
mereu trăiesc cu frica de a nu rămâne fără tata,
zilnic îmi imaginez cum ar fi fără el,
e bătrân şi mă pot aştepta oricând...
Îmi place cum transmiţi emoţia
fără a abuza de patetic...
Felicitări!
dar îţi înţeleg plânsul scrisorii acesteia,
mereu trăiesc cu frica de a nu rămâne fără tata,
zilnic îmi imaginez cum ar fi fără el,
e bătrân şi mă pot aştepta oricând...
Îmi place cum transmiţi emoţia
fără a abuza de patetic...
Felicitări!
0
MCImportant este ca orice stare, să fie transmisă mai departe (dacă o facem), din adâncul sufletului fără artificii si fără a ne plânge prea mult de milă (în acest caz) după cum foarte bine ai spus.Mulţumesc pentru apreciere, inseamnă mult pentru mine.
0