Poezie
nu mi-ai spus că pleci
2 min lectură·
Mediu
m-am trezit într-o dimineaţă
cu un gust teribil în palme
gust metalic încins
ce se revarsă spre unghiile mele
brusc devenite gheare ascuţite
gata să apuce orice bucată din tine
orice oferi la preţ redus
iar ochii tăi ca doua ghilotine
mi-au tăiat respiraţiile
înecându-mă în propriile temeri
că nu vei fi doar a mea
ştiu că îţi place să te joci
de-a viaţa ascunselea
şi alte jocuri unde inima
se poate juca la ruleta rusă
sunt propriul tău cub rubik
sunt mascota de care poţi oricând
să te lipseşti
mi-am scos economiile de la saltea
sufletul ambalat în trifoi
criptomonedele de aur de 2-3 karate
dorinţe şi pasiuni de care-am uitat
şi toate colecţiile de timbre verzi
ce pot fi schimbate-n natură
îmi place felul în care te prefaci
cum joci rolul de dimensiune fatală
dragostea pentru tine e doar
mecanică cuantică atemporală
o simplă ecuaţie fără concluzii
îţi plac tranzacţiile în natură moartă
iubire machiată cu ocru pal
eşti dama cu camelii deghizată
în anotimpuri care niciodată
nu s-au trezit din amorţire
şi unde sonetele compuse pe picior
de un poet mediocru de viu
se vând doar la tarabe închise
m-am trezit într-o dimineaţă fără tine
nu ştiu pe care dintre uşi ai plecat
pe cea dinspre miazănoapte nu cred
era închisă cu drugi de egrete
pe cea dinspre miazăzi exclus
era zidită adânc în perete
ferestrele cred că m-au dat de gol
aveau doar liane albastre în loc de zăbrele
care cu siguranţă te-au ademenit
aşa ţi-a fost mai lesne
să te strecori la tropice
am rămas singur cu torţele mele
dar ştiu că te vei întoarce
într-o bună noapte să reclădim
piedestaluri de furie şi sânge
ai să-ţi înfigi dinţii de leoaică
în carnea mea tremurândă şi vie
cu o dorinţă pe care
suferinţa nu o poate uita
00810
0