Poezie
când mor ploile pe drum
2 min lectură·
Mediu
seceră vara lanuri grele
sunt poleite-n aur toate
şi-orice dorinţe-ar avea ele
sunt efemere şi prea coapte
trece prin colb şi arătură
şi dorul meu, uscat să crape
scaieţi şi mirişti n-au măsură
şi se revoltă printre sape
eu te aştept în bătătură
vino să-ţi beau buzele toate
la poartă am puş o ştergură
să nu tot treci, de vii la noapte
lutul e ars pe ulicioară
tot satu-i prins ca-ntr-un tăciune
iar păsările se ocară
nu se mai strigă nici pe nume
nu-i apă, nu-i de mirare
în puţuri fierb păcate grele
se scorojesc, nu mai au stare
nici pietrele clădite-n ele
ce 'nalt e cerul, ce departe
broboane se topesc pe gură
iar soarele pe de-o parte
preface tot în chin şi zgură
cumpăna-i tristă şi veche
crăpată-i de nu se mai vede
are belciug într-o ureche
ar scoate apă, cine-o crede
nu sudui nici nu blastăm dară
opincile-s la subsuoară
cu tălpile apăs pământul
ce nu lasă nimic să moară
dar stai, se-ntunecă în zare
cohorte de nori se prăvale
nici setea parcă nu mai doare
nici moartea nu-mi mai stă în cale
într-un târziu, pe înserat
ploaia căzu cu tot cu cerul
rupt în bucăţi şi treierat
ca holdele ca şi cu dorul
tu ai venit dar ai trecut
de poarta mea fără ştergar
că vântul l-a luat l-a rupt
şi l-a zvârlit hăt pe hotar
cuprins de spaime-am adormit
că te-au prins apele, te-au dus
iar visul meu rostogolit
mi te-a luat, iarăşi te-a pus
dimineaţa roua-ncinsă
tremura să nu se ducă
dar viaţa ei este prinsă
de soarele ce-o usucă
am mers să văd ce şi cum
dacă s-a înmuiat pământul
ploile-au murit pe drum
nici nu mai ştiu când şi-au dat duhul
cât o ţine nu mai ştiu
vara asta-a lui cuptor
cât mi-e sufletul pustiu
ştiu doar ploile ce mor
02987
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Chira
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 308
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 60
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Chira. “când mor ploile pe drum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-chira/poezie/14181668/cand-mor-ploile-pe-drumComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ZAZAZburlea Ariana✓mi-era dor de un poem clasic, ,,străbun”. acesta exprimă foarte bine, parcă ar fi un cântec de vrajă.
0
MCMă bucură trecerea ta.O seară senină...
0