Poezie
angoasă târzie
2 min lectură·
Mediu
pe strada înecată în catran
acolo te-am zărit vânzând iubire
şi-aşa noapte de noapte, ban cu ban
strângeai o sumă pentru nemurire
noroiul e mai gros pe strada asta
şi lipicios, strivit de ploaia seacă
doar felinare roşii ar mai sta
slujind pe cei ce vor ca să petreacă
ochii îţi scăpărau topind tăcerea
ascunsă prin orice cotlon din ziduri
aicea orice om îşi pierde firea
iar gemetele curg ca nişte stihuri
m-ai tras în camera goală ca tine
m-ai dezbrăcat de mine şi angoasă
tot universul cade peste mine
eşti răpitoare, dulce nebuloasă
am căutat iubirea ani şi ani
o căutam dar nu şi ea pe mine
eu nu te vreau aşa doar pentru bani
dar tu mă vrei poate aşa-i mai bine
se răsuceşte camera-n spirală
pereţii se trezesc din amorţire
alcool şi scrum pe suflete de smoală
ce-atârnă-n gol de-un fir mult prea subţire
când totul e nimic în astă lume
ce suntem noi o mână de cenuşă
pe seama morţii am făcut doar glume
cu toţii vom ieşi pe-aceeaşi uşă
te las să dormi şi plec din încăpere
banii sunt în halatul de flanel
eu mă ascund vreo două sau trei ere
toţi ştiu că sunt cuminte dar rebel
pe strada ce coboară doar spre tine
şi ziua-i întuneric dar eu ştiu
că răul se transformă doar în bine
şi să iubesc nicicând nu e târziu
00856
0