Poezie
ultima tăietură
1 min lectură·
Mediu
te aştept să înfigi cuţitul de lemn
în inima mea pietruită
cu dale de sânge, şi lasă-mi un semn,
de n-ai timp sau de eşti ostenită
te aştept să mă tai cu cuţitul de os
făcut din falange şi coaste,
să mă întorci spre tine când o faci,
că-s pe dos
demult, dinaintea erei noastre
când vii să mă sfârteci cu cuţitul de fier?
prin minte, coşmaruri, orgolii,
să nu-ţi fie milă atâta îţi cer
iar când termini să mă dai tot, la molii
mai am un cuţit de foc, pentru tine,
el arde în suflet, tu ia-l
şi taie în două ce-a mai rămas din mine,
şi pune-mă apoi sus, pe deal
unde-oi fi mai aproape de pădurea de lemn
pe care-o cunosc foarte bine,
iar oasele toate să le strângi, te îndemn
să le ascunzi în gropi clandestine
se lasă întunericul, noaptea stă rezemată
de piatra sub care m-ai pus -
amorul meu zace cu cuţitul de piatră
înfipt, mai adânc, cum ţi-am spus
00701
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Chira
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 166
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Chira. “ultima tăietură.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-chira/poezie/14182172/ultima-taieturaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.