Mihaela Roxana Boboc

Am alergat desculță prin furtuna de aseară Alergau ploile pe sâni și pe-ale mele brațe goale ca sângele prin vene căutând conexiuni în creier. Privește-mă! Ce vezi în mine- un nud de

Dansează o libelulă- joc rebel de umbre Aripile străvezii după care se vede timpul ascuns în lacul fără fund, acoperit de nuferi Ceasul nu iartă liniștea apelor, tihna brotacilor întreruptă de-un

Mi-aș fi dorit să mă urmezi în lumea poeziei azi mai mult ca oricând să fi urmărit linia amprentelor pe harta sufletului meu, am și acum palma bășicată de nenorocita de urzică de care m-am ținut

Studiu. Crearea lui Adam- capodopera lui Michelangelo. Adam cel gol- creația perfectă Inert Până la contactul cu Creatorul. Tensiunea Spațiului degetelor și lipsei

Ei, am pictat apusul despre care vorbeam ieri cu emoție și candoare- ca un copil uimit urmărind balonul rotund cum se pierde în zare L-am frământat cu mâinile acoperite de uleiuri fine și ți-am

Acum mai bine de șapte ani- anii de acasă ai unui copil- căram după mine un geamantan enorm și răpciugos împrumutat- alături- visele încăpățânate și obsesive de adolescent. Îndesați ca

Zilele rotunde și expresive Ca un pastel de primăvară Diminețile gri de altădată Care au prins între timp Nuanțe de mai... Cerul de azur de voroneț cuprins În pensula deasă vibrantă Pe

Abia a tăcut cortina grea peste noi Ca la finele unei piese de teatru În aplauzele frenetice ale mulțimii Doi interpreți jucându-și rolul într-o poveste de dragoste shakespeariana. ... Am

Gânduri hoinare, o, gânduri infame Rebele ca vântul ce-adie a Mai Lucind efemere pe-o rază din Rai Încâlcite ca literele unei anagrame. Gânduri amare, o, gânduri profane Murdare de visul cu iz

În biserica albă de la intersecție de drum Pășesc gânduri peste capetele adunate În mulțimea neomogenă, peste cânturile uniforme Ce răzbat spre turle, precum mirosul tămâii sfinte. În biserica

Nu mi-a plăcut niciodată să joc șah Am preferat întotdeauna jocul de table Mă pricepeam mai bine să construiesc „case” Decât să fur un rege sau regina. Tata a încercat să mă învețe mereu

În țara nimănui Povestea de iubire A nicicui Derulată în două acte Înainte și după. ... Nici înainte și nici după mai ales E nicicum... Povestea nimănui Scrisă niciunde Derulată

Vorbea lumina din ochii întunecați Pe care am ignorat-o- închizând, Odată cu pleoapele, inima... Creionul contura buzele reci Într-un zâmbet perfid Apăsător scârțâia creionul Umbre pe

O fereastră mică cât o lume mare În loc de cuvinte degete pe taste Într-un ritm aproape pianistic Și frenetic- aproape obsesiv... Tu în spatele unui ecran- imaginar Ne-am putea imagina la o

Orele inutile și tăcute Tacerea surdă și absurdă Dintre noi. Orele dinainte de sărut Încete și ilare. Orele ce au urmat după Prea repezi și amare. Timpul închis În cercul vicios și

Câteodată ești mai departe Decât o arată privirea Și mai aproape Decât o spun cuvintele... Uneori îți aparțin mai mult Decât o știi. Îmi lipsesc cuvintele Tăcerea omniprezentă Câmpul tău

Mâna ta pe obrazul meu Dulcele sărut al primăverii Pe tâmplele mele... Ochii mei în privirea ta Culcușul cald la adăpostul Cuvintelor tale. Adulmecându-ți mirosul Proaspăt de ploaie și