Poezie
Copilul meu
2 min lectură·
Mediu
Copilul meu,
Nu mai urmări mingea galbenă
Răsturnând tot în cale!
Tu mă privești cu ochi rotunzi mirat
de supărarea mea- oricum te cert în zadar
Ți-apare gropița șăgalnică în obraz și uit
de ce-am țipat, tu fugi printre obiecte
le vezi ca pe obstacole sau simple forme
colorate, nu le-nțelegi rostul
te miri de nasturi mari sau mici
cutiile au fost făcute anume pentru a le ronțăi
în căutarea ta- vorbești cu forme și cu cabluri
ții balonul în mână ca pe un trofeu
în timp ce te balansezi triumfător
muzica a fost anume creată pentru tine s-o dansezi
tu îi simți ritmul deși n-ai mai mult de-un an
în timp ce noi trecem pe-alături inumani
o frunză îți stârnește din nou mirarea
cu-o floare în mână ești deja erou
pașii au fost facuți ca să-i porți printre pietrele
din asfalt, să te apleci la firul ierbii întrebător
Copilul meu, să nu lași visele în zbor cu anii
Tu vezi o lume nouă unde sunt doar scame
Deschizi sertare curios cu mânuțe întinse
Cercetător te uiți la al meu chip când obosit
Pui capul pe-al meu umăr așteptând alintul
Mâine-i timp de-o nouă zi de cercetare
Cu greu închizi tu ochii abandonând
și pietrele și mingea sau balonul
forme mute și obiecte!
002.106
0