Poezie

Tata era un om

...aparte

1 min lectură·19 mai 2009

Mediu

Tata era un om... aparte

Retras într-o lume proprie

în care zburdau încă liberi

îngeri printre nuanțe de pastel,

dincolo de ziduri gri și reci

construite cu atâta migală

în anii în care, printre sudoarea

muncitorilor aplecați spre terestru,

el încă găsea un crochiu deosebit

în enorma banalitate ce-l înconjura

Printre pufuri de țigară fără filtru,

tata vedea detaliile aproape inginerește

îmbrăcate în artă și culoare.

Tata era un fiu al artei

născut în anotimpul sălciilor plângătoare

și meditative ale lui april

din lutul cu care Dumnezeu a modelat

omul frumos- îl adora tata

pe Dan Puric și a lui esență

Au rămas în urmă-i schițe de copaci și flori

migălite până la alcătuirea frunzei

și petalelor ce parcă emană parfum

de primăvară clasică

Irina, a mea soră și acum aude

Cele două declick-uri cu care aprindea

țigara în zilele de plictis prea efemere

Scrumiera zace încă-n baie așteptând

O nouă mutare care nu mai vine

Ar spune unii că i-a dat viața șah

Eu aș spune că i-a dat morții șah-mat

Cu zâmbetul ironic ce-l caracteriza

Tata a fost un Om...

001.708

Mihaela Roxana Boboc. “Tata era un om.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/1837867/tata-era-un-om

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.