Poezie

Apusul pictat

...despre emoție și culoare

1 min lectură·29 mai 2009

Mediu

Ei, am pictat apusul despre care vorbeam ieri

cu emoție și candoare- ca un copil uimit

urmărind balonul rotund cum se pierde în zare

L-am frământat cu mâinile acoperite de uleiuri fine

și ți-am cercat ființa în ape roșietice pătate de apus

Am adulmecat în fugă mirosul de apă sărată

și am umplut plămânii de scrâșnetul valurilor-erau atât de albe

și nervoase de atâta mers spre nicăieri...

eu le-am găsit drept casă o găoace din urma pașilor mei

în nisipul frământat de ape, aș fi vrut să mă vezi așa, roșcată-

se juca soarele cu părul meu de-a artistul în pastel

Când spre final am contopit cerul cu marea, făceau dragoste

culorile într-o explozie de armonie- atunci am simțit suflarea ta

pe umărul meu încordat de căutarea formei

Când au tăcut culorile și-am odihnit pensulele de atâta galop

apusul se îneca în mare grațios ca o balerină

ce juca ultimul act, apoi tăcere

cortina m-a învăluit, neagră, ștergând mâinile de vopseluri

și inima de amintiri pe tonuri de apus.

001.502

Mihaela Roxana Boboc. “Apusul pictat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/1839336/apusul-pictat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.