MBMihaela Roxana Boboc
Verificat@mihaela-roxana-boboc
„cu obrazul lipit de grumaz/fiul meu doarme/cu-o bucată din mine/sub gene...”
Biografie: Data, locul nașterii: 19 mai 1982, Buzău. Licențiată în Management și Marketing(2007) și absolventă a Școlii Populare de Artă- Galați, secția pictură(2008). Membru fondator și secretar al cenaclului Ante Portas Buzău. Parcurs literar: Apariții editoriale în Opinia Buzău, Vitralii- Rm. Sărat, Fereastra - Mizil, Algoritm literar- Hunedoara, Porto Franco-…
Mi-au plăcut versurile:
”tăcerea e un ceai neîndulcit”
”o pară pistruiată”
”decojești punctul
pleoapă cu pleoapă”
Am citit cu interes,
Mihaela
Pe textul:
„the prisoner of your own eyes" de Alexandru Gheție
Mulțumesc pentru popas.
Mihaela
Pe textul:
„Memorii" de Mihaela Roxana Boboc
Alex, ca de obicei, un comentariu pertinent, memoria asta cu dramele ei, bine zici:)
Vă mulțumesc din suflet pentru prezența constantă în pagina mea.
O zi frumoasă!
Mihaela
Pe textul:
„Memorii" de Mihaela Roxana Boboc
”mă gândesc acum
la frica ce se tot chircește în mine
ca un pui de veveriță
în scorbură”- dă măsura talentului său poetic.
Un poem despre însingurare, întunericul lăuntric și încordarea așteptării refacerii acestui gol. Pentru toate stările interioare există o culoare, trebuie doar să o căutăm în sinele nostru, cu sinceritate.
Mihaela, cu drag.
Pe textul:
„ca un fel de pretext" de Teodor Dume
cu prietenie,
Mihaela
Pe textul:
„4" de dorin cozan
RecomandatConcentrat l-aș vedea așa:
nu știu unde s-a scurs viața bunicului meu
cât de adânc
între echilibru și dezechilibru
sub perfuzia ca o umbrelă de soare
nu se ascultă muzică
nici nu se dansează
tu nu schițezi niciun gest
degeaba te mângâi degeaba înfig degete lungi în adânc
doar perfuzia se mai avântă în
rotocoale
așa ca o umbrelă sub soare
Aici e esența poemului. Un poem sensibil despre un subiect deloc facil.
Am citit cu drag,
Mihaela
Pe textul:
„acolo nu se ascultă old rock. nici nu se dansează" de Alexandru Gheție
Remarc aceste versuri:
”mâinile mele și gura și oasele mele zideau
în arpegii de mirt
așteptarea”
Succes pe mai departe!
Mihaela
Pe textul:
„de unde cuvântul nu poate ajunge" de Adriana Lisandru
Recomandatcu prietenie,
Mihaela
Pe textul:
„Sărutul" de Mihaela Roxana Boboc
Are un aer boem acest poem. Simți dimineața înflorind, participi împreună cu natura la acest spectacol al trezirii la viață.
Am citit cu plăcere,
Mihaela
Pe textul:
„e dimineață în orașul meu" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Lansare volum debut ”Vers și culoare”" de Mihaela Roxana Boboc
RecomandatCât despre mesaj, cred că cine a vrut să-l înțeleagă, sigur a făcut-o și nu cred că i s-a părut hilar.
Te mai aștept!
Mihaela
Pe textul:
„Sărutul" de Mihaela Roxana Boboc
Și muzica ajută, cel puțin în cazul meu. Doar pe muzică compun.
Cred că trebuie să-l recitesc pe Minulescu, să-mi dau seama despre ce romanță e vorba.
Îți mulțumesc pentru citirea și comentariul constant.
Mihaela
Pe textul:
„Sărutul" de Mihaela Roxana Boboc
Final puternic emoțional. Poetul îndrăgostit de sclipire până la moarte...
Pe textul:
„pe cutele cearșafului. până la tine" de Alexandru Gheție
Finalul ”ți-ai acoperit fruntea” are multă interiorizare în el, are aici semnificația: ți-ai acoperit sufletul, ți-ai pus măști.
Din nou tonul familiar, intim, confesional- numai așa se poate vorbi cu ile...
Pe textul:
„adânc" de Alexandru Gheție
Cu drag, Mihaela
Pe textul:
„Caruselul fără stație" de Mihaela Roxana Boboc
Mi-a plăcut acest poem, am vizualizat-o pe această femeie arteziană, cu misterul ei care parcă te cheamă...
Mihaela, cu drag.
Pe textul:
„Femeia arteziană" de Carmen Tania Grigore
Azi sunt mai fericită de o mie de ori datorită ție. Mulțumesc!
Mihaela, cu drag
Pe textul:
„Caruselul fără stație" de Mihaela Roxana Boboc
Îți mulțumesc pentru descifrare,
Mihaela
Pe textul:
„Caruselul fără stație" de Mihaela Roxana Boboc
Foarte bun acest pasaj:
”nicidecum nu ți se derulează vreun film cu
viața ta nu-ți apar fotografii cu părinții
cu tata învățându-te să te bărbierești
cu mama făcându-ți un sandviș dimineața
sau alte vrăjeli ieftine
stai pur și simplu față în față cu tine
atât”
Ultima strofă te aduce cu picioarele pe pământ, scârbit de tot, mai singur, mai golit de viață și cu naturalețe ”te așezi pe fotoliu desfaci o bere ca și cum/
ai fi renunțat la tine”.
Am descifrat acest poem,
Mihaela
Pe textul:
„despre noaptea aceea în care m-am sinucis" de Alexandru Gheție
”mama nu are aură
ea citește doar aurele”
Are o mare putere de concentrare acest poem și te regăsești subtil, tăcut în acest cadru simplu dar foarte expresiv:
”mama se roagă duminica
apoi fața e zîmbet.”
Am citit cu drag,
Mihaela
Pe textul:
„neastîmpăr, înțelegere?" de Liviu-Ioan Muresan