Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Caruselul fără stație

1 min lectură·
Mediu
urc
urc drumul acesta șerpuit
cu poteci abrupte
mă cațăr
aici n-a pus piciorul
nimeni
grăbește-te
pasul se măsoară între două
regăsiri
lumina bate perpendicular
pe linia mestecenilor
decojiți de mister
aici frunza șoptește o doină românească
mă regăsesc în opinci
îngenunchind în fața unei troițe
un ștergar popular ascunde fața
Maicii sfinte
copilul ascuns la pieptul mamei
mă privește adânc
cu ochi de ceară
fug
picioarele-mi fierb
sub pământul plin de oseminte
rădăcini se-nfioară
sub călcâi
strivesc melcul adormit
pereții casei se zgâlțâie ritmic
alerg
un luminiș se cască înainte
verde-crud
îi prind conturul
cu tălpile goale respir culorile
ca-ntr-un carusel
mă-nvârt în cerc zâmbind infantil
o ușă zdruncină memoria
păpuși cad pe podele
frângându-și pleoapele
o mână mă trage în vârtej
departe de doliu
departe de copilărie
îmi spune dansează
pașii tropăie pe marmură sacadat
timpanul-mi bubuie amenințător
trag pendula spre stânga
întorc limbile
spre răsărit
apuc pensula groasă
schimb decorul mecanic
și pictez cu amândouă mâinile
pictez viața
rescriu memoria
apoi fug iar...
063.724
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
166
Citire
1 min
Versuri
52
Actualizat

Cum sa citezi

Mihaela Roxana Boboc. “Caruselul fără stație.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13942274/caruselul-fara-statie

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioan-barbIBIoan Barb
\"rescriu memoria
apoi fug iar\"

Acum se pune întrebarea unde fugi? Aici ai prins viața ca un vis și visul ca pe o realitate. De aici se evadează doar în vis, într-o lume fără prezent. Citesc în poemul tău diverse semne dintr-o lume interioară ornată cu mult mister. Bănuiești doar că este foarte frumos acest loc. Cu bucuria lecturii, Ioan.
0
Ioan, frumoasă interpretare ai adus acestui poem. Aș spune că e mai degrabă o fugă către o lume poetică a frumosului, un urcuș presărat de obstacole, de cuie, așa cum spuneai tu în poemul trecut. Dar odată ajuns în acel loc frumos, nu poți rămâne prea mult timp acolo, pentru că ești nevoit să fugi iar, să te învârți din nou în caruselul trăirilor și evenimentelor curente.

Îți mulțumesc pentru descifrare,
Mihaela
0
@alexandru-ghetieAGAlexandru Gheție
\" cu tălpile goale respir culorile
ca-ntr-un carusel
mă-nvârt în cerc zâmbind infantil
o ușă zdruncină memoria
păpuși cad pe podele
frângându-și pleoapele
o mână mă trage în vârtej
departe de doliu
departe de copilărie
îmi spune dansează\" - secvența asta este superbă...
Din nou o poezie cu imagini reușite. Cineva spunea că nu se poate vorbi de stil la un autor de pe site. Greșește. Eu ți-aș recunoaște textele dintr-o mie. Deci e stil! Al tău. Aici mi-a plăcut urcușul din incipit, lupta cu memoria, românescul de mai târziu, opincuțele... Bineînțeles dansul, da, dansul forțat prin viața-carusel. Pe drum nicio stație. Parcă spre final aș fi căutat ceva mai în forță, dar e ok și cum ai încheiat... Mereu cu plăcerea lecturii,

alex
0
Dintre toate lucrurile care s-au scris aici, cel mai mult mă bucură această afirmație \"Eu ți-aș recunoaște textele dintr-o mie.\"
Azi sunt mai fericită de o mie de ori datorită ție. Mulțumesc!

Mihaela, cu drag
0
Citind acest poem minunat,mi-am amintit vorbele tale de la lansare : ” îmi place să cred că scriu în culori și pictez cu versuri”.Crede ! Este o certitudine ! Ai reușit aici un tablou virtual fantastic.

Cu drag,
carmen
0
Tania, îți mulțumesc pentru aceste cuvinte venite din suflet. Cred, Tania!

Cu drag, Mihaela
0