Poezie
Femeia arteziană
1 min lectură·
Mediu
Între noi-silueta
unei femei arteziene
din care țâșnesc umbre
inadaptabile trucajului,
cum aș putea descifra oare
succesiunea emoțiilor?
Anticipez un jet de candoare
proiectat cu viteza luminii
și mă gândesc la îngerii
distilați în miresme antistress,
mă gândesc la cerul
coborât până
atinge glezna fecioarelor
și îți spun:
trebuie să fie o eroare de nume,
nu sunt eu cea conservată
în această noapte,
eu încă simt
cum mă topesc a iertare,
carnea îmi cade lin
în singurătate
evitând preludii inutile
și dovedind un adevărat tropism
pentru respirația ta cosmică,
deși tu mă privești
tot mai sideral
din aripa unei cruci virtuale,
între noi apare o necunoscută,
o femeie arteziană
din care țâșnesc umbre...
034
0
IB