Poezie
Copilăria Ioanei
2 min lectură·
Mediu
Ioana a copilărit departe de întuneric.
copilul din ea
cu ochi negri îmbrățișa oamenii
și le cerea un zâmbet
pentru fiecare dințișor lipsă
ioana avea gropiță în obrazul drept
pe care o arăta la fiecare privire strengărească
la trei ani iubea imaginea din oglindă
care îi dansa rotindu-și volanele
rochiei de culoarea cerului.
la șase ani recita poezii în fața mamei
apăsat așa cum erau toate gesturile ei
din inimă.
ioana trăia acțiunea poveștilor
spuse cu implicare de copil
cânta melodii de oameni mari
despre iubire
și alte cuvinte dificile
cine o asculta
simțea un suflet de adult
într-o inimă de copil.
Ioana și-a dorit pe rând să fie
actriță
cântăreață
scriitoare
pictoriță
și-a dorit mai mult decât orice
să fie iubită
așa cum toți copiii tânjesc după afecțiune.
Ioana a aflat târziu că este frumoasă.
Chipul ei era mereu pătat de lut
și mâinile bătătorite
părul neglijent prins într-o coadă de cal
și hainele sărace
dar Ioana era fericită
în lumea jocurilor nesfârșite
acolo unde tata o îmbrățișa
și ei nu-i era frică
unde prietenii o acceptau
necondiționat.
Ioana a crescut într-o zi
sau mai multe
a pierdut din sine bucuria
și a orbit în altă zi
a ascuns ochii de copil
în cimitir.
An de an se duce la mormântul lor
an de an îi dezgroapă
și-i lipește la loc
plânge apăsat
așa cum odinioară
atingea lumea
ioana se întoarce mereu la locul
unde a murit
și reînvie de fiecare dată altfel.
083.675
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 244
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 55
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “Copilăria Ioanei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13912266/copilaria-ioaneiComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MBAlberto, de ce vii cu tonul ăsta agresiv și distructiv? Tu nu știi că poezia asta vine din suflet, nu mimează nicio dramă existențială, toți am fost copii, toți am avut inocența în suflet și iubirea în inimă, nu e nimic sadic în ultima strofă, eu te întreb câți mai privim lumea prin ochi de copil, câți mai vedem frumosul în lucrurile simple, câți mai păstrăm în suflet bunătate și sinceritate.
Ioana ai fost și tu la un moment dat, dar și tu ai orbit și tu ai pierdut din tine pe parcurs.
Nu-i nimic, prefer să las glasul de copil să strige din mine decât să nu simt nimic.
Tot amical,
Mihaela
Ioana ai fost și tu la un moment dat, dar și tu ai orbit și tu ai pierdut din tine pe parcurs.
Nu-i nimic, prefer să las glasul de copil să strige din mine decât să nu simt nimic.
Tot amical,
Mihaela
0
LMun final de excepție. Am constatat și cîteva lucruri ce pot fi îmbunătățite. La prima strofă ar merge fără ultimul vers, sau o restrîngere a acestuia. Nu sună bine miniaturale. Apare undeva repetiția acolo-acolo. La cel de al doilea se poate renunța. \"Ioana a crescut într-o zi/sau mai multe\" nu e prea poetic. Deci, se mai poate lucra puțin. În rest e bine, poți avea încredere în scriere.
LIM.
LIM.
0
MBMulțumesc, Ioan. Mi-ai redat zîmbetul pe buze. Am să revăd textul. Și mie mi-a plăcut finalul.
0
VS
Este interesant textul și proiectul \"ioanei\" dar cred că mai poți subția pe ici pe colo. Uneori ești prea explicită. Proiectul trebuie continuat și terminat, bravo, îmi place.
Cu bucurie, Vasile.
Cu bucurie, Vasile.
0
MBEugen, proiectul va continua și-ți mulțumesc pentru încurajări.
0
IMMihaela Roxana, iti fac o marturisire!... textul tau m-a miscat profund...si stii ce se intampla acum?... pur si simplu ioana o plange pe Ioana...intrebare: oare cat o sa dureze proiectul asta?...ca ioanei ii este tare greu!...stii...ei nu-i place deloc sa sufere!...
0
MB:)) Ioana, mulțumesc de popas. Proiectul va continua până ce Ioana va spune tot ce e de spus.
0
a ascuns ochii de copil
în cimitir.
An de an se duce la mormântul lor
an de an îi dezgroapă
și-i lipește la loc
sadism la kilogram
strofa asta nu spune absolut nimic și nou
Ioana și-a dorit pe rând să fie
actriță
cântăreață
scriitoare
pictoriță
și-a dorit mai mult decât orice
să fie iubită
așa cum toți copiii tânjesc după afecțiune.
la gunoi cu ea... harșt-harșt!
în rest un text călduț care încearcă(de fapt mimează) o dramă existențială. mai încearcă și fii atentă la exprimarea asta de compunere de clasa a 2a, n-am văzut și eu o imagine mai de doamne ajută. e un poem ultra prăfuit
amical