Mihaela Merchez

desenez hărți complicate în sute de culori cu drumuri nesfârșite cu degete sigure pe creion arătând tuturor organizarea delicată a lumii plâng în fiecare dimineață, când toți oamenii

In acea țară foarte-foarte îndepărtată nu mai era niciun vis de ucis de mult nopțile se sfârșeau în fața unei oglinzi pătate și colțul spart in dreapta jos direct în blugii dintotdeauna

* Într-o zi am găsit un ochi de apă limpede nemișcat cum nemișcat era și aerul din jur am privit în adâncul lui căutând rostul zilelor care au trecut printre noi căutând lumina, dulceața

Decembrie se înserase de sus îngrijorate stele ne priveau să nu cumva să rătăcim pe drum și fiecare stea voia să fie văzută și noi spre toate râdeam lumina Cerului se așternuse peste

Inima străbate ochiul Cu lumina ei curată și lumina cea întreagă cerul inimii-l dezleagă către Ceruri mai înalte să adune-mbrățișarea, sărutarea cea aprinsă, plânsul bun și

Oare cine vei fi tu? Cât de mare vei crește și cum te vor numi toți acești oameni care nu m-au văzut și nu mi-au simțit îmbrățișarea în care te-am cuprins în lumea dinlăuntru care s-a făcut

Ne-am oprit. După-amiază amar-arămie în ceașca foarte tăcută. Drumul rămas în pustiu dincolo de fereastră. Toată căldura verii sub pătura oranj. Drumul pornit de acum mai greu

două păsări negre însoțesc pelerinii apoi trei iată patru păsări negre se apropie în cercuri ample aripile lor oferă clipe de umbră și răcoare semne erau peste tot unii dintre noi le-am

de câteva zile nu mai văd ceața de pe ochiul stâng de pe ochiul drept mi-a inundat odaia a ieșit în stradă în orașul de vată oarbele stele nu se aud nici argintul de dincolo nici

ar fi bine oare să adorm astăzi să mă trezești la sfârșitul vieții într-o dimineață de septembrie caldă și înțeleaptă cu toate cărțile citite și necitite pe trupul

Dragostea începe în Februarie la țărmul unei mări care luptă pentru fiecare clipă aruncându-și în ger valurile tot mai împietrite Dragostea începe în Februarie într-un amfiteatru în care

Verile începeau noaptea pe toate străzile orașul ne cunostea ne oferea câte un paznic în fiecare cartier în care râdeam ținându-ne de mâini de spiralele tot mai dense, gata de replicat

Iubesc și stăpânesc doar ce iubesc pe cel iubit îl voi iubi fără-ncetare corabia coboară cerul tot în mare și tălpile unesc marea de țărm în mâini îți păstrez glasul cu degetele pot să-l

noaptea ca un cântec de leagăn întunecă ochii casei îi închide încet peste ora în care nu se întâmplă nimic noaptea desface grăbită cercul în care anii se adună trântește globul de sticlă

râd de bătrânețea care mușcă din albul plin rotund al brațelor și colțul gurii cu amăruia și preadulcea sevă mi-am îngropat părinții, un vis și o dimineață de toamnă dar frunzele de arțar din

Ivan, dragul meu, cum este viața ta? ce face sufletul, sufletul tău, Ivan, cât taigaua de mare, tulburat, neliniștit ca un pelerin fără duhovnic curat ca zăpada de început de an distanța dintre

La fereastră s-a așezat un nor mare, neted, alb ca ora unică din mijloc de Iulie în care lanul nostru de grâu află că s-a copt și așa, împlinit și obosit, își așteaptă culegătorii. Pe masă

spune Înțeleptul: cea mai fierbinte și de neuitat zi de vară este aceea de pe care norii s-au dezlipit. și mai spune: orice os își are măduva sa dar plină de sevă este coasta pe care și-o

am ajuns la capătul lumii s-au împlinit toate câte crescuseră cu noi, împreună suntem aici cu toate lucrurile, cu praful lor vechi, argintiu, cu tot. din nodul acela dureros dinspre omoplatul

Există undeva un pământ bun ca un suflet în care o singură sămânță sau oricâte își pot învăța germinând moartea cea bună care va rodi încât nicio lume nu-i va fi cuprins iar necuprinsul va

Nopțile acestea stelele căzătoare își vor striga dorințele lor pentru noi cu glas tare și hotărât de tânăr patriarh le vom împlini strălucind și murind ca de-atâtea alte ori câteodată pentru

În zorii trandafirului învățătorul mi-am pierdut și mă întreb: mă adâncesc în somn sau mă înalț, de fapt? și cum să știu că dimineața va răsări din nou? și câți martiri în jur voi

Întreabă pelerinul: - unde este mâncarea și unde este băutura sărmanilor? Zgomotul zilei încetează. Lumina scade în trepte și ea. Apoi întreabă: - unde sunt mâncarea și băutura celor cu mâna