Din timpul destrămării

* Într-o zi am găsit un ochi de apă limpede nemișcat cum nemișcat era și aerul din jur am privit în adâncul lui căutând rostul zilelor care au trecut printre noi căutând lumina, dulceața dragostei și visului dar apa s-a tulburat arătându-mi viclenie, minciună, batjocură, moarte și am plâns și am plâns până când lacrimile mele au liniștit și limpezit apa cea rea și am privit din nou adâncul ochiului de apă printre lacrimile pe care le risipisem și care cu disperare se căutau între ele dar lumina lipsea și dragostea lipsea și ea iar minciuna și răutatea erau adânci și fără seamăn de haίne aerul rece și nevăzut mi-a uscat obrajii mi-a șters o parte din amintiri și mi-a aranjat bretonul drumul, ca o eșarfă oranj, s-a așezat sub tălpi și am plecat spre tine.