Mihaela Maxim

da, este cumplit de trist, iar atunci când disparițiile se îngrămădesc... parcă vrei cumva să te duci să pui degetul pe rana timpului, să nu-i mai absoarbă...
și al meu, Adrian...

iata prin pahare vina
cum mi-a adormit pricina
eu îndes în cupă roze
narcis zice ca-s mimoze

ți-aș plăti, voinice, vere
japonește și-o muiere
să te-ndemne la tăcere
să-mi aduci clipe de miere

dar mi-i teama să nu spere
în zadar la vreo-nmuiere
și cu ochii pe avere
să te-nșele la … plăcere

narcis i-unul, ea narcisa
uite ziua bunu-mi-s-a
cer iertare de-i păcat
muza-i dulce, la spălat!

(acu\' spal si eu putinica...)

inginer la inginer. sincer, mi se pare mie că percepția de față este o încununare a faptului că există, totuși, bărbați pentru care gândirea feminină nu este chiar o necunoscută... tocmai aici, în poezia asta, care pare a fi scrisă de o mână de femeie... nu am vrut să întristez, mi-am propus... să admir aspectul cu voce tare. este o delicatețe aproape feminină, pentru că numai o femeie poate iubi așa, “în van”, pe cărările sufletului... de obicei, bărbații iubesc o anumită femeie, și din când în când alta. puțini sunt cei sensibilizați de ...poezia în sine, de poezia vieții. n-am făcut decât să te adaug printre ei.

și acum... \"în van\"... pentru că nu toată iubirea se întoarce... așa cum a plecat, ceva din ea se risipește în flori, tăcere, morminte de sentimente, naștere altoind lumea...
pentru Ele, iubirea este cumva o constantă a sufletului
pentru Ei, însă... trebuie ca totul să treacă mai întâi... prin Ea.

ritual pentru tăcere

castelul fermecat pierdut e-n valuri
bucium și turle alunecate-n timp
scena iubirii dezvelind pe umeri
furtuni de sentimente pe nisip

și totuși n-a venit sfârșitul lumii
o lacrimă-n olimp a adormit
și-mparte iar în veselia spumei
mirajul efemerului rănit

unite clipe celebrând speranța
gonesc în taină nori cu pescăruși
în cete vise-și iartă alianța
momind tăceri pe dimineți-păpuși

robind în cer care de foc pe chip
zeii se scaldă-n dor însingurat
uitându-ți buzele pe șoapte de nisip
se-aduna marea într-un cuvânt sărat

cu drag,
mih.

eu mă gândesc la ...un șoricel. mercic de.. binecuvântare. uite-așa, încetișor, află omul cum tre\' să scrie... mercic!:)

un zâmbet înainte de plecare... \"Totul e în mâinile omului, de aceea trebuie spălate mai des\"

simt nevoia să-ți dedic un catren ramburs -
uite vere în pahare
plicul scump, de personale
ia tristețea, pune-o-n cui
și-om plăti de unde nu-i!

și se mai spune că femeile nu sunt înțelese!
un frumos cerebral... fie ca acest \"parfum de sare\"
să-ți mângâie de-acum toate versurile \"verde și foc\".
placut mult!

palme.

merci pentru ...\"acostare\" în dreptul paginii mele, am repus office-ul, cu toate cele.
deh...Îngergri, uneori operație, alteori tatuaj, uite-așa adunăm în palmă pietrele de ore cu palme de inscripții
Lucian, ai mare dreptate. de multe ori uit ca trebuie sa ... pară poezie, vorbind... de-a dreptul.
am senzația că timpul se scurge mult prea repede, pentru câte am de făcut. voi fi mai atentă, săru-mâna pentru... hint.

\"nu înțelegeam de ce timpul fugea înapoi în cochilie
îl priveam plângând de la marginea nopții\"
\"un vis ne vizita adesea trecea calm prin poarta ochiului stâng
clipeam din el lipsiți de curaj ne ascundeam în cute de aer neclar
el doar schița nestingherit neîntâmplările dintre noi\"
rar ne-urile se lipesc de un sens, creînd o lume interioara.
am ramas... cu tăcerea ta zugrăvită spre \"centrul pământului\" din mine. frumoasă poezie, frumoasă traducere.
ps ... merge și \"în\" capcana lipsei de cuvinte.
impresionata,
miha.

* și de la mine. o poezie scrisă cu albuș de lacrimi. neplânse, curse direct, pe marginea inimii rășină. închiși în cea mai veche dumnezeire, acel noi de la început(moto), devenind singuratate abisală, cu un singur trup: \"să-MI spună /apa e despicată grăbiți-vă\". dar, s-o luăm de la început.

\"s-au decolorat de tot pozele
privirea se lasă guașă la marginea deșertului
sunt tot mai mulți șerpii de zi între noi
lichefiate serile se scurg
și tu pleci\"
cliseul faptic, datele critice. procesul verbal de tristețe, încheiat într-un tragism al ideii de \"noi\".

strigătul celui rămas în urmă, să acopere iubirea de pașii care calcă umed, sărat, sentimente la vedere...încă.
\"iubitule nu mai cresc în mine inimi
nu mai cresc în mine tălpi nu mai hrănesc
nici o tulpină de zeu în sânge
adorm cu sânii striviți de urma vertebrelor tale
kundalini are gustul sărutului violet\"
dumnezeirea nu mai naște, sânul iubirii este sterp. imagini se-cu-la-re. pictură internă, scrisă cu geana.

apoi \"dumnezeu
născut în exil\"
\"
cad ape din cer îngerii îmi stau lipiți de umeri
cu aripile ude iar vine sfârșitul lumii vine potopul
îți amintești norii nu mai aveau găuri fulgera
ca printr-un axis mundi nu mi-era frică
deschid fereastra la dumnezeu request timed out
pe umeri port doi îngeri uzi până la piele strigătul
îmi iese prin pântec nu îmi plac merele
nu mi-e frică de șerpi unde sunt degetele tale galbene
unde e mirosul de mosc și imperial leather
unde sunt ceilalți iubitule
să scrie despre noi
biblia
\"
și noi, scribii, măturând tăcuti cu privirea scena ireal de frumoasă a nașterii unei poete de suflet.

uneori imaginatia nu trebuie starnita, este suficient prezentul pentru a colora halucinatiile provocate \"yerba mate\". constienta de primul si ultimul acelasi trup, cu aceeasi neschimbata fata, regasita in... dezamagire. despre ceva care aluneca efemerului, dupa un zbor sugerat, strafulgerand un vis care se stinge acum, cerebral, in aceeasi balta. tristetea ca... pajura din moneda regasirii. tainic. si frumos spus.

\"statuile coboara de pe soclu\" la un pas de haiku, prima imagine mi se pare reusita (traducere: imi place mult.)
\"urzind trepte\" cred ca mergea mai departe si \"din fir de paianjen\", cu pantoful de lac superb in locul sau stang, la fiecare al patrulea picior ales la intamplare. punctez, deci, a doua reusita.
\"mersul in cerc\" e fain, lucrat un pic intra si el intre spitele de fir de paianjen.
un vers pe care nu-l comentez, apoi
\"piatra se retrage
tăcută ca un ied
înapoia mâinilor\"
sacrificat, imi spune ceva, un ied sacrificat, vad eu, desi nu e nimeni imprejur, numai eu si iedul. a treia reusita, in piatra. da, \"unui mester orb\", simteam deja palmele incrucisate pe piatra care nu mai tipa, s-a trecut la imagini din 4 versuri.
\"sufletul le iese
din moarte
delfin căutându-și
corabia norocoasă\"
da, din cate am vazut pe aici, delfinul are culoarea puritatii, o inviere intoarsa din apus, cu mainile Afroditei aducand prinos de noroc ascuns in cautarea vesnica. a patra reusita.
acum, citesc.
Ioan Peia, prea putin citit, imi notez un semn de carte. auzit in schimb, una dintre poezii, citita in cadru festiv. placut mult. ok parcul, haiku. (\"presimire\" adeverita).
versul cu pricina, discernamant ok. da, \"sufletul care iese din moarte\" poate incheia poezia. critica ok, mi-ar spune \"mie\", ca autor, \"daca reciteam, filosof ramaneam\".
Azrail, sinceritate. plus imagine, imbogatind definul imaginii, cu propriile sale cautari, pana la identificare. frumos.
\"moartea se ispaseste traind\", superb, parca l-am mai intalnit, desigur la Azrail, cred ca am citit poezia. se reface! (citirea.)
Virgil, jos palaria.
cam asta... e.

trist pentru \"nu te uiti niciodata?\"...ba da, in fiecare clipa...(poate oglinda mea e alta, dar...) inca nu ma pot acomoda cu... cititul fara insomnie... ca cititor, te pui in tema personajului... esti, fara sa vrei, atins de mai multe lucruri decat ai vrea... din chipul intors apoi in suflet, trebuie din nou sa faci \"tu\", chiar daca uneori este dureros... si nu te poti impiedica sa ai nevoie de ceilalti, omul nu este facut sa fie singur... cred.
nu ma asteptam sa am vreun ...ecou, va multumesc din suflet pentru contributia la operatia mea de estetica tacerii. bucurie e putin spus, va imbratisez...

\"Circari uitând o limpede rostire
Rescriu un ceas din timpul care cade\"
ora unui suflet de poezie...
ca un copac traind purgatoriul, binecuvantand viata, cuprinzand lumea, aratand calea, sfatuind pasi.
e atata forta, de parca ai fi una cu timpul...
ca un ax al balantei.
frumos!

Azraile, multa sanatate si noroc. versurile sa-ti fie intoarse in bucurie, din bucuria noastra de a citi. iti multumesc aici, Maria, si tie, ai un dar desavarsit in a scoate bulgarii de aur ascunsi in versuri, a-i purta spre lumina semanand poezia, a-i invalui apoi, in vechile aure de mister in care le-a... posedat autorul. desi greu am parcurs acest text, a meritat efortul... precum de obicei!
sa ne traiti, infloriti, si sa scrieti mult de tot iubiti.

mi-a mai crescut un ventricul...

iată cum aude Narcis
pana verde la chindie
s-adunară toți prin casă
scot iepuri din pălărie

bine să-ți fie și ție
că l-ai scos din pribegie
dintr-o piele de toiag
narcisul își dă cu drag

uite puii de narcisă
cum se-ndeasă la-mpărat
narcisul e-o altă… mi(s)ză
nici măcar nu e drogat

vinul fiert și fierea vin
în oțet pune pelin
ne-a chemat pe toți acasă
iar acum… “poftiți la masă!”

Uite-așa bătând în nouă
Se făcură ora două
Draci, și raci, și pui de traci
Suntem toți în… cozonaci.

prima divizare-n casă
ne făcu de pană albastră
pân-la 7 mult nu e
suntem trei, ca ielele

Aș vorbi cu-o ursitoare
Lin să‘i facă…clona mare
Fără virgulă, picioare
Și-alte-n versuri îndreptare…