Poezie
zidul morții
2 min lectură·
Mediu
va veni o zi
cu aripa negru-încordat
pe marginea mâinilor pline cu seve
degete-pene tuciurii de cerneală
să-mi smulgă pletele speranței din coate, din oase, din coaste
și rădăcini de rugă din genunchi
voi fi atunci
a ta pentru totdeauna
mă voi vinde ție
pentru ultima oară
taci!
voi face ultima dragoste
pe chipul corbului
până atunci... moarte
taci!
fii și tu măcar o dată credincioasă
așteaptă curat ultimul preludiu
nu mai călca pe nimeni în jur șoptind amar
cuvintele-ți de aur înfierat...
nebuno
în brațele tale amorfe
singurătatea are culoarea destinului în oglinda unui bob de rouă
somnul are culoarea zăpezilor rubiniu ruginite în venele ploii
iar visul... greu... greu mai cuprinde ființa
doamne, cât n-am apucat să iubesc lumea asta
taci, moarte, taci
clopote surde zdrobesc în porțile umbrei
auzul ultimei clipe
limba
în care-ți sună tăcerea
se prăvălește despicată-n adâncuri pământ pietrificat
bolovani răstigniți suflete-n care ari nerostite ziduri
taci? moarte, taci?...
cu fața de noapte spurcato în veci nepoftit mesager
am să-ți trag de pe umeri pleoapele
din burtă am să-ți scot urechile
să ți le-ndes în gura ta pofticioasă ai să plângi
și-ai să plângi... ai să plângi moarte
taci, blestemato!
Atunci
... când durerea neputiinței
te-o chema într-un glas cu mila urmașilor
Atunci...
când spinul anilor adunat pe răboj
o vedea rostul înțelepciunii și bunul tău simț
atunci să vii...
dar acum...
taci, moarte, taci...
nu-i mai lua de lângă noi
074.246
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Maxim
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 237
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 49
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Maxim. “zidul morții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-maxim/poezie/85569/zidul-mortiiComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AM Un poem cu nuanțe sociale decoperite numai în final, cu dramatism și sfâșietoare mișcare interioară. N-ar mai avea mult până la inserarea unei nuanțe de bocet.
Versul meu preferat : \" somnul are culoarea zăpezilor rubiniu ruginite în venele ploii \".
Ceea ce aș mai vrea să adaug este neașteptata îmbinare dintre epic, liric și dramatic. Foarte mult pentru un poem.
Păcat că am intervenit târziu. Aș fi dat o steluță.
Versul meu preferat : \" somnul are culoarea zăpezilor rubiniu ruginite în venele ploii \".
Ceea ce aș mai vrea să adaug este neașteptata îmbinare dintre epic, liric și dramatic. Foarte mult pentru un poem.
Păcat că am intervenit târziu. Aș fi dat o steluță.
0
MMda, este cumplit de trist, iar atunci când disparițiile se îngrămădesc... parcă vrei cumva să te duci să pui degetul pe rana timpului, să nu-i mai absoarbă...
și al meu, Adrian...
și al meu, Adrian...
0
IGgreu se poate negocia cu ea. tu reusesti. de unde stii sa faci asta? daca stii o reteta, spune-mi-o! orice ai sti despre..., spune-mi!
bun poem, Miha
bun poem, Miha
0
MMmă leagă de mine strâns... revin!
0
RP L-am găsit cînd aveam cumplită nevoie de el. I-am zmuls cuvinte și mi le-am prins de umeri să-mi dea puteri. Ești de mare ajutor, soră. Știi cînd se culege iarba de leac. Revino!
0
MMuite, nu prea mai am timp de dragii mei campi, bat alte uliti zilele acestea. cum mai rup din talpi, poate mai adun de pe undeva un sac de frunze uscate. vin apoi sa le lipim impreuna, una langa alta. nu le pune de umeri, pui, sunt cuvinte grele... calca peste ele si vor rasari flori din urma pasilor!
bucuroasa de vizita,
miha
bucuroasa de vizita,
miha
0
în brațele tale amorfe
singurătatea are culoarea destinului în oglinda unui bob de rouă\"
de aici eu zic ca incepe poezia.imi place felul in care dezvolti lirismul, desi ai unele mici scapari totul e mai bine.chiar mai sus \"amorfe\" nu prea ar fi potrivit, dar ceea ce urmeaza salveaza constructia.
stiu ca e trist, dar ei pleaca mereu...